În câteva cuvinte
Articolul analizează vulnerabilitatea sistemului energetic spaniol în urma unei pene de curent recente. Se subliniază importanța diversificării surselor de energie, cu accent pe energiile regenerabile gestionabile, cum ar fi hidroenergia, și necesitatea unui sistem energetic mai robust și descentralizat pentru a evita astfel de incidente în viitor. Autorul critică, de asemenea, posibilele încercări de a profita de situație pentru a restrânge dezvoltarea energiei regenerabile.
Doar câteva ore fără electricitate au fost suficiente pentru a evidenția vulnerabilitatea noastră enormă derivată din dependența energetică de modul de viață actual. Neliniștii acestor ore i se adaugă acum cea care poate fi provocată de dezinformare, fie sub formă de zvonuri rău intenționate, fie derivată din complexitatea sistemului electric. Sistemul Red Eléctrica de España nu a eșuat niciodată în acest fel și poate de aceea nu i s-a acordat atenția necesară. Ceva atât de important pentru modul nostru de viață ar trebui să fie mai bine cunoscut de cetățeni, astfel încât să le înțeleagă mai bine elementele cheie, ceea ce ar vaccina împotriva zvonurilor și a dezinformării. Fără a cunoaște încă cauzele a ceea ce s-a întâmplat, există câteva elemente de care ar trebui să ținem cont. Sistemul electric din Spania și din întreaga Europă funcționează sincronizat la 50 Hz, o frecvență care reflectă echilibrul dintre generarea și consumul de energie. Orice abatere susținută poate compromite stabilitatea sistemului. Pentru a evita acest lucru, este esențial să avem inerție, capacitatea anumitor generatoare de a rezista la variații bruște ale acelei frecvențe datorită componentelor lor mecanice rotative. Această funcție stabilizatoare este îndeplinită de generatoarele sincrone, prezente în tehnologii precum nucleară, gaz sau hidro, în timp ce surse precum solara fotovoltaică și eoliană oferă inerție fizică sistemului, de la convertoarele electronice (invertoare) cu care funcționează. Sistemul nostru funcționează așa de zeci de ani: energii curate și mecanisme care garantează stabilitatea, combinând inerția fizică tradițională cu soluții tehnologice care consolidează controlul și siguranța operațională.
Pe de altă parte, există tehnologii gestionabile, adică cele care au o flexibilitate mai mare de a se adapta la fiecare moment, și altele care nu sunt atât de gestionabile, înțelegând prin gestionabil sau flexibil cele care pot răspunde cu agilitate: urcă, coboară, pornesc sau se opresc rapid. Astfel, o tehnologie sincronă, dar care nu este gestionabilă (nucleară) nu are caracteristicile necesare pentru a sprijini sistemul și a răspunde la un incident precum cel de luni. A fost 28 aprilie ziua cu cea mai multă energie regenerabilă? Nu. Au existat zile cu o penetrare regenerabilă mai mare. De exemplu, pe 16 și 17 aprilie, generarea regenerabilă în orele centrale ale zilei a fost mai mare. A căzut sistemul pentru că nu funcționa centrala nucleară? Radical fals, deoarece operase mai mult de 3,5 GW de energie nucleară. Dacă ceva distinge ziua de luni, la ora 12.33, este că în sistem nu exista energie hidro, în ciuda faptului că este o sursă regenerabilă, gestionabilă și sincronă. Cu toate acestea, semnalele de piață cu prețuri negative au făcut ca hidroenergia să nu intre în mix. Ordinea factorilor. Este important de subliniat că pe 28 aprilie a existat o destabilizare a frecvenței și, ca urmare, o reducere de 15 GW a generării solare (aceasta este ordinea cronologică, nu invers). Adică, nu că sistemul a căzut pentru că exista prea multă energie fotovoltaică, așa cum unii vor încerca să ne facă să credem, ci că energia fotovoltaică s-a deconectat deoarece una dintre variabilele cheie de operare a oscilat, frecvența sistemului. Atunci, ce a mers prost? Oricare ar fi explicația incidentului inițial, pe care sperăm să o cunoaștem rapid și transparent, primul lucru care trebuie concluzionat este că ceea ce s-a întâmplat pe 28 este ceva excepțional. La alte latitudini, în sisteme cu puține interconexiuni, au existat și pene de curent generalizate, cum este cazul statului Texas în februarie 2021, unde sistemul a avut nevoie de săptămâni pentru a reveni la normal. În orice caz, trebuie să avem o dezbatere fără capcane și cu rigoare. Restabilirea sistemului necesită un proces treptat de „re-energizare” care vine de la interconexiuni și de la tehnologii gestionabile, cum ar fi hidroenergia și ciclurile combinate, cu sprijinul imediat al surselor de energie regenerabilă. Prin urmare, o tehnologie precum nucleară, fără flexibilitatea caracteristică a altora, nu reprezintă un ajutor imediat în aceste situații. De fapt, 24 de ore mai târziu, erau încă oprite. Cu aceste considerații, se pot trage deja câteva concluzii. Prima este că sistemul are nevoie de surse de energie care, pe lângă faptul că sunt curate și eficiente din punct de vedere al costurilor, îl fac mai robust (au acea inerție pe care o oferă generarea sincronă) și gestionabil (flexibilitatea pe care o oferă capacitatea de pornire și oprire rapidă). Energia eoliană și fotovoltaică adaugă, și mult, în raport cu prima. Și energia gestionabilă, sincronă, regenerabilă și cu cel mai rapid răspuns este, de departe, hidroenergia.
Mai mult decât să ne concentrăm pe nuclear, ar trebui să ne concentrăm pe bijuteria sistemului iberic izolat, energia hidro. Centralele hidroelectrice, ca toți generatorii, au obligația de a se pune la dispoziția operatorului de sistem în zile ca luni, când rezervoarele erau pline datorită ploilor abundente din ultimele luni. Apărarea interesului public înseamnă începerea discuțiilor despre cine ar trebui să decidă cum și când funcționează energia regenerabilă, gestionabilă și sincronă prin excelență, acordând acest rol operatorului de sistem. Energia hidro este cea care poate aduce cea mai mare stabilitate sistemului. În al doilea rând, este necesar să se deschidă dezbaterea privind implementarea stocării, cu tehnologii precum hidroenergia reversibilă, sistemele de baterii sau posibilitatea ca instalațiile de autoconsum să fie pregătite pentru a funcționa în momente specifice pe insulă, adică fără a fi conectate la rețeaua principală. După un eveniment la fel de excepțional ca cel de luni, revenirea la un model mai puțin regenerabil și mai centralizat ar fi ca și cum ne-am trage un glonț în picior când clima nu încetează să ne avertizeze și situația geopolitică a explodat. Trebuie să aprofundăm un model regenerabil și distribuit care să întreprindă reformele necesare pentru ca sistemul să aibă mai multă robustețe și mai mulți protagoniști. Aceasta este o soluție mai rezistentă la eventualele defecțiuni tehnice, la episoadele climatice extreme sau la problemele de infrastructură. Obținem ca un set de active mici să ofere aceleași servicii pe care le oferă astăzi centralele mari: echilibrarea sistemului, reglarea frecvenței sau sprijin în momentele de cerere mare. Și toate acestea fără a neglija faptul că atât centralele mari, cât și instalațiile mici trebuie să răspundă criteriilor de securitate cibernetică și protecție a datelor, garantând că funcționarea și exploatarea lor sunt întotdeauna controlate în cadrul UE. Momentul este unic. Red Eléctrica va trebui să analizeze cu profunzime și transparență cauzele. Spania este lider în domeniul energiei regenerabile și avansează într-o logică de autonomie energetică, favorizând procesele de reindustrializare datorită costurilor mai mici cu energia. Să nu lăsăm anumite interese private să vrea să profite de ocazie pentru a frâna implementarea regenerabilă pentru a maximiza rezultatele, profitând de moment pentru a consolida un model centralizat și controlat. Poate că este momentul să definim un model energetic regenerabil, competitiv, participativ și sigur, unde interesul general este piatra de temelie a acestor principii de bază.
Joan Herrera este avocat specializat în energie, partener al firmei de consultanță SAMSO și fost director al Institutului pentru Diversificarea și Economisirea Energiei (IDAE).
