«Proeză» sau «atentat asupra mediului»; «proiect strategic și singular» sau «înșelătorie la adresa cetățenilor». Puține infrastructuri au stârnit în Insulele Canare o apărare mai aprigă și un refuz mai visceral decât așa-numitul Salto de Chira: un proiect lansat în 2011, care urmărește să utilizeze două baraje mari din sud-vestul insulei Gran Canaria, Chira și Soria (cel mai mare din Canare, cu o capacitate de 32 de milioane de metri cubi), pentru a construi o centrală hidroelectrică de pompare reversibilă cu o putere de 200 MW, asociată unei stații de desalinizare care ar trebui să asigure debitul și să atenueze seceta crescândă de pe insulă. Red Eléctrica se laudă: aceasta este, asigură operatorul sistemului electric, prima dată când se construiește o stație de desalinizare asociată unui sistem de pompare.

Consiliul din Gran Canaria – proprietarul instalațiilor –, Red Eléctrica – concesionarul proiectului –, Banca Europeană de Investiții (BEI) – entitatea care îl finanțează – și Guvernul Spaniei promit o schimbare radicală pentru insulă după această lucrare. «Salto de Chira este marea baterie care va permite ca, începând cu 2027, între 50% și 70% din energia noastră să fie curată», după cum spune președintele Consiliului, Antonio Morales (Nueva Canarias). «Dar, în plus, vom reduce emisiile cu 20%, vom economisi 120 de milioane de euro pentru sistem și vom realiza în defileul Arguineguín cea mai mare restaurare de mediu din Canare».

Lucrarea, bugetată la 391 de milioane de euro, este în prezent executată în proporție de 40% și va intra în funcțiune, probabil, în 2027. Odată ce va fi operațională, REE va plăti Consiliului din Gran Canaria o taxă anuală de șase milioane pentru utilizarea sa.

Centrala va utiliza o parte din energia regenerabilă neintegrabilă în sistemul insulei în momentele de generație maximă pentru a alimenta, în primul rând, stația de desalinizare – dotată cu un sistem de osmoză inversă pentru desalinizarea a 2,7 hectometri cubi pe an. Apa tratată va fi pompată până la rezervorul Soria printr-o conductă de 19,11 kilometri, urmând cursul defileului Arguineguín.

Odată ce barajul Soria are un volum minim, întregul sistem va începe să funcționeze: apa este pompată cu o parte din energia regenerabilă generată pe insulă până la barajul Chira, unde va rămâne stocată până când este necesar să fie returnată în sistem printr-o cădere de apă până la barajul Soria. Această lucrare își propune să replice, la o scară mult mai mare, Gorona del Viento din insula El Hierro – un parc eolian asociat unei centrale de pompare, deținută majoritar de Endesa și Consiliul insular – care a fost lansat acum 10 ani și care a făcut ca cea mai mică dintre insulele Canare să se mențină cu energii regenerabile timp de 24 de zile consecutive.

Centrala, conform datelor companiei, va asigura stocarea pentru maximum 18 ore pentru puterea instalată pe insulă. Echivalează cu 20 de milioane de lămpi LED sau 45.000 de locuințe de pe insulă, cu o capacitate «de 28 de ori mai mare decât cea mai mare baterie de litiu din lume».

Una dintre probleme este că, spre deosebire de El Hierro, sudul Gran Canaria suferă de o secetă gravă (în municipiul Mogán plouă 12 zile pe an, conform Primăriei). Adică, natura nu furnizează acestei părți a insulei suficientă apă, ceea ce, conform promotorilor săi, face necesară crearea unei stații de desalinizare (pe insulă există aproximativ cincizeci).

Aceasta nu ar trebui să servească doar pentru ca centrala să funcționeze: Consiliul susține că proiectul «va face posibilă garantarea siguranței hidrice în 60% din teritoriu datorită surplusului anual de 660.000 de metri cubi de apă care vor fi destinați agriculturii și creșterii animalelor, luptei împotriva incendiilor sau reîmpăduririi», după cum completează Red Eléctrica (REE), în dosarul proiectului.

Planul, asigură promotorii săi, este completat de o serie de eforturi pentru a limita daunele aduse mediului și peisajului, cu un plan de restaurare a mediului a defileului, căruia compania electrică îi va aloca 3,4 milioane și care, explică aceasta, include crearea unei poteci accesibile, eradicarea speciilor invazive și recuperarea celor autohtone.

La stânga, președintele Consiliului din Gran Canaria, Antonio Morales, vorbește cu președinta Băncii Europene de Investiții, Nadia Calviño. Aceștia se află în tunelurile de acces ale Salto de Chira pe 28 martie. De asemenea, sunt prezenți ministrul Tranziției Ecologice, Sara Aagesen (a patra din stânga) și președinta Red Eléctrica, Beatriz Corredor (a cincea din dreapta).

Elvira Urquijo A. (EFE)Pe 28 martie, Antonio Morales a fost gazda unei vizite instituționale la care au participat vicepreședinta a treia și ministrul pentru Tranziția Ecologică și Provocarea Demografică, Sara Aagesen; președinta BEI, Nadia Calviño; și cea a REE, Beatriz Corredor, printre alte autorități. În timpul vizitei, toți au lăudat la unison valoarea strategică și execuția proiectului. «Este emoționant să vedem cum se materializează un proiect atât de strategic și singular», a afirmat Aagesen; «este o proeză a ingineriei», a sărbătorit Calviño.

Proiectul, totuși, a avut numeroși detractori în rândul societății. În primii ani ai deceniului au avut loc manifestații, care, totuși, nu au reușit să oprească lucrarea. «Eu l-aș numi pomparea Soria, în loc de El Salto de Chira», explică telefonic Gilberto Martel, inginer tehnic industrial specialist în Ape și purtător de cuvânt al Colectivului Ecologist Turcón. «Relevantul proiectului este pomparea. Eu l-aș numi pomparea Soria», sentențiază.

«Se dă o idee eronată cetățenilor, că este un proiect pozitiv de energii regenerabile. Nu este așa», asigură acesta. «Este o pompare, și cum nu există resurse naturale disponibile, implică desalinizarea apei de mare, pomparea sa către cotele Soria, cu toate cheltuielile energetice și impactul asupra mediului pe care le presupune. Acea apă încă trebuie pompată din nou către barajul Chira înainte de a genera energie cu căderea. Până la urmă, acesta este un sistem deficitar energetic», denunță acesta.

Parede de la Presa de Soria, în Gran Canaria, pe 28 martie. Europa Press Canarias (Europa Press)Alte surse consultate recunosc că orice sistem de stocare este deficitar energetic vorbind. Argumentează că generarea cu energii regenerabile și contarea cu stocare rezultă rentabilă față de generarea cu combustibil fosil. De asemenea, justifică, dubla de generare regenerabilă și stocare nu emite gaze cu efect de seră și înlocuiește generarea bazată pe combustibil fosil, integrând mai multă energie regenerabilă, cum se întâmplă deja în insula El Hierro.

Martel critică, la rândul său, modelul privat al proiectului. «În Gran Canaria, energiile regenerabile se implementează majoritar prin intermediul marilor corporații, precum Naturgy, Ecoener, Iberdrola și unele fonduri de investiții asociate. Într-un sistem energetic izolat, cum este cel canar, se poate injecta energie în sistem atunci când există cerere suficientă, cu care nu se poate rentabiliza la maximum investiția». Și conchide: «Proiecte precum Santo de Chira sunt gândite pentru ca aceste companii și fonduri să nu înceteze să câștige bani și să injecteze energie în sistem, privatizând beneficiile și colectivizând impacturile asupra mediului».

Vecinii din zona abruptă văd cu speranță inițiativa. «90% dintre vecini sunt în favoarea proiectului», afirmă Borja Artiles, președintele Asociației de Vecini din Barranquillo Andrés și Soria-Guapil. «Suntem un popor care se bazează pe agricultură și creșterea animalelor. Și aici nu există apă. Lucrarea ne dă această speranță: ca astfel să se garanteze furnizarea de apă pentru toată viața».

Jonathan Cazorla, președintele Asociației de Vecini Bentorey se plânge, în schimb, că lungimea unei poteci pietonale promise va fi de doar doi kilometri, față de cei 12 pactați. Dar aplaudă și el: «Nimănui nu-i place să vadă muncitori sau să sape pentru a introduce țevi, dar aici nu plouă în condiții normale din 2010, barajele sunt goale. Când se va termina, vom avea apă. Turnurile cu țevi? Pentru a aduce lumina a fost nevoie și de ele, iar să stăm pe întuneric nu era o opțiune».