Similar modului în care populismul a ocolit elitele politice tradiționale, experimentul cu taxe vamale al președintelui Statelor Unite, Donald Trump, ignoră vasta cunoaștere acumulată de experți timp de un secol după impunerea unor taxe comerciale similare, agravând Marea Depresiune. Incertitudinea ridicată cu privire la rezultatul unei astfel de provocări zguduie economia globală. Reacțiile puternice inițiale, cu prăbușiri accentuate pe piețe, schimbă din mers analiza economiștilor. În doar câteva zile, sunt luate în considerare scenarii de inflație mult mai mari pentru Statele Unite, chiar și față de ceea ce se aștepta cu doar câteva săptămâni în urmă; se întrevede un haos în jurul dolarului și se observă pe piețe riscul unei recesiuni.

Inițial, experții credeau că taxele vamale indiscriminate ale SUA ar provoca acolo ceea ce în jargon se numește un șoc de ofertă negativ, adică producția de bunuri și materii prime oferite din alte țări ar deveni mai scumpe și ar scădea, ceea ce ar face ca inflația să explodeze și activitatea să aibă de suferit. Și aceasta ar fi însoțită, la rândul său, de o apreciere a dolarului față de celelalte valute: aceste monede ar fi solicitate mai puțin pentru că produsele lor s-ar vinde mai puțin și asta le-ar deprecia, reevaluând dolarul. Acest proces ar fi consolidat de creșterile ratelor de dobândă ale Fed pentru a face față inflației, ceea ce ar face ca bancnota verde americană să fie apreciată și mai mult. Această putere a dolarului ar fi permis atenuarea oarecum a procesului inflaționist în măsura în care cu o monedă puternică se cumpără mai ieftin în străinătate. Pe scurt, ar fi mai multă inflație, mai puțină activitate și creșteri ale dobânzilor, deși impactul asupra prețurilor ar putea fi ușurat puțin cu un dolar în creștere.

În schimb, în Europa s-ar suferi un șoc de cerere: vânzând mai puține bunuri în Statele Unite, ar exista o producție mai mică și mai puțină activitate, ceea ce s-ar traduce printr-o inflație mai mică. Pe de altă parte, americanii ar cere mai puțini euro pentru a achiziționa mărfuri europene, depreciind moneda unică comunitară. Acest fenomen, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu șocul de cerere, ar fi inflaționist, deoarece euro și-ar pierde puterea de cumpărare în străinătate și, prin urmare, s-ar importa prețuri mai mari. Dacă ar exista și o represalie europeană cu taxe vamale, impactul acesteia asupra UE ar fi mai mic decât pentru Statele Unite, deoarece ar fi impusă doar unei țări și nu în mod generalizat. Dar, în orice caz, ar declanșa, de asemenea, un șoc de ofertă, cu mai puțină producție și mai multă inflație. Conform acestei ipoteze, forțe diferite ar converge asupra prețurilor, făcând rezultatul privind evoluția IPC oarecum incert. Exact pe această analiză s-a bazat, de exemplu, intervenția președintei BCE, Christine Lagarde, când a spus în Parlamentul European la 20 martie că, cu primele sale simulări, bazate pe anunțurile din februarie ale unor taxe vamale de 25%, economia euro ar putea pierde 0,5 puncte de PIB și ar crește inflația cu jumătate de punct. Un șoc limitat.

Cu toate acestea, în câteva săptămâni s-au văzut schimbări foarte importante în această diagnoză inițială. O preocupare iminentă este că țările asiatice, victime ale unor taxe vamale foarte mari, încearcă să redirecționeze către Europa excedentul pe care nu îl pot vinde în Statele Unite. Acest tip de dumping, pe care UE va încerca să-l stopeze prin stabilirea de cote de import, ar avea oricum un efect dezinflaționist: asiaticii ar reduce foarte mult prețurile pentru a-și putea plasa mărfurile și ar reduce producția europeană.

În plus, acțiunile lui Trump duc la scăderi puternice ale prețurilor la energie, deoarece se așteaptă un dinamism economic mai mic. Un petrol și un gaz mai ieftine au un impact dezinflaționist important. Iar prăbușirea burselor reflectă așteptarea că lovitura economiei americane va fi mai mare decât se aștepta și, prin urmare, se apropie o creștere globală mai mică. Creșterea incertitudinii și scăderea încrederii duc întotdeauna la un consum și o investiție mai scăzute. În concluzie, se așteaptă ca șocul pentru activitate să fie mai mare în SUA și ca repercusiunile globale să submineze cererea mondială.

Un alt element care nu era pe masă este că euro s-a apreciat mult în ultima vreme. Piețele consideră că Europa va avea perspective economice mai bune și fug de riscul de recesiune în economia americană, vânzând dolari. Această putere a euro, combinată cu un șoc mai mare al cererii, va duce la o inflație mai mică în Europa. Cu alte cuvinte, în zona euro ar putea începe să se întrevadă o cale de reduceri de dobândă.

Iar slăbiciunea dolarului, căutată în parte de administrația americană pentru a câștiga competitivitate, poate exacerba problema inflației cu care se va confrunta Trump. Se profilează un orizont imediat de stagflație (suma contracției economice și inflației), cu Fed fiind nevoită să abordeze creșteri ale dobânzilor pentru a calma prețurile, exacerbând o ipotetică recesiune. Un studiu al Institutului German Kiel a estimat deja că inflația în Statele Unite ar putea crește cu până la șapte puncte din cauza taxelor vamale. Acest lucru l-ar putea lua pe președintele Trump prin surprindere, el fiind ales în parte din cauza impactului inflației asupra gospodăriilor americane. Se speculează deja că va trebui să negocieze într-un context diabolic, cu economia care suferă și prețurile care scapă de sub control. Și tocmai asta este ceea ce au pus în preț bursele cu căderile lor.

În plus, reducerile de taxe pe care Trump le-ar putea aproba ar putea genera un efect nedorit: într-un mediu recesiv, taxele vamale ar putea să nu colecteze ceea ce se aștepta, iar reducerea fiscalității ar putea face ca veniturile publice să scadă mai mult decât se anticipa. Calculele bazate pe numere statice ar putea să nu fie respectate, iar deficitul public al Statelor Unite ar exploda până la cifre necunoscute. Cel mai rău scenariu care poate fi luat în considerare este o criză a datoriei americane. Aceasta ar fi, de asemenea, alimentată de haosul care s-a creat în jurul dolarului, al cărui rol de monedă de rezervă este afectat: multe țări vor trebui să-și diversifice destinațiile în fața incertitudinii, astfel încât Statele Unite ar înceta să mai beneficieze, ca de obicei, de fondurile străine pe care le primeau în mod tradițional. Raportul Letta a identificat deja că mari cantități de economii europene se îndreptau spre celălalt capăt al Atlanticului, căutând cele mai mari randamente obținute acolo. Acest privilegiu american a promovat investițiile și ar putea sfârși prin a se dilua.

Câștigul de locuri de muncă prin protejarea producției naționale americane ar întârzia să se materializeze, deoarece ar fi nevoie de timp pentru a implementa investițiile într-un context de incertitudine economică și insecuritate juridică care, chiar, ar putea întârzia și mai mult procesul de relocare a industriei. O astfel de decalare între un posibil beneficiu mai târziu și impacturile negative imediate l-ar putea pune pe Trump într-o poziție foarte dificilă în fața negocierilor care vor începe pentru taxe vamale. Acest lucru a fost manifestat de căderile generalizate ale bursei care iau în considerare impacturi în întreaga lume, dar mai mari în Statele Unite.

Cu toate acestea: UE ar putea fi oarecum ușurată deoarece taxele sale vamale sunt mai mici decât cele impuse asiaticilor, obținând un câștig de competitivitate relativă pe piața americană, mai ales pentru mașini și utilaje, deoarece acestea nu concurează de obicei cu Asia pentru aceleași produse.

În orice caz, va fi greu să se închidă deficitul comercial al Statelor Unite. Aceste deficite sunt rezultatul avantajelor comparative de producție: americanii proiectează mai bine iPhone-ul, iar chinezii îl asamblează mai ieftin. Punerea unei taxe vamale înseamnă pur și simplu taxarea cu o taxă a celei mai eficiente decizii. Cel mai probabil, în timp ce se încearcă relocarea producției în Statele Unite, va exista pur și simplu o rearanjare a țărilor cu care menține deficitul comercial, de la țările cu taxe vamale mai mari la cele care le au acum mai mici. Acest decalaj comercial ar putea fi corectat doar dacă există o recesiune și criza este mai mare în SUA decât în restul țărilor, scufundând mai mult cererea sa. La urma urmei, acest deficit comercial a fost pur și simplu o reflectare a productivității sale mai mari, a calității activelor sigure și a forței cererii sale. Din 2008, PIB-ul său pe cap de locuitor a crescut cu aproximativ 40.000 de dolari, fără a ține cont de inflație, în timp ce a stagnat aproape în Europa. Și deficitul comercial nu a împiedicat deloc această progresie. Ceea ce a constituit un avantaj este statutul de focar al investițiilor pe care Trump îl pune în pericol.

Bazooka cu care amenință președintele Statelor Unite are toate șansele să explodeze în mâini. Bernardo de Chartres spunea că suntem pitici cocoțați pe umerii giganților, capabili să vedem dincolo datorită cunoștințelor acumulate de ei. Statele Unite, uneori, au renunțat la giganți. A renunțat la cadrul instituțional și economic care l-a făcut mare.