În câteva cuvinte
Articolul analizează creșterea concediilor medicale cauzate de probleme de sănătate mintală în Spania, evidențiind factori precum precaritatea locurilor de muncă, stresul și condițiile dificile din sectoarele sănătății și educației. Se subliniază necesitatea integrării sănătății mintale în politicile de securitate la locul de muncă și se solicită soluții structurale pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă.
Valul de probleme de sănătate mintală în Spania
Valul de probleme de sănătate mintală, amplificat în Spania în urma pandemiei de COVID-19, se reflectă tot mai mult în concediile medicale. Din 2020, numărul concediilor medicale motivate de astfel de afecțiuni a crescut cu 72%, ajungând la 643.681 în 2024, conform datelor Institutului Național de Securitate Socială. Majoritatea acestor tulburări sunt forme ușoare de anxietate și depresie, iar cele mai afectate (58%) sunt femeile.
Aceste concedii medicale reprezintă mai puțin de o zecime din totalul incapacităților de muncă, dar sunt al treilea cel mai lung tip de concediu (108 zile în medie), după cele pentru tumori sau afecțiuni cardiovasculare. Faptul că 80% dintre aceste concedii apar într-un context de precaritate reflectă modul în care, în ciuda cifrelor macroeconomice bune din ultimii ani, se combină astăzi scumpirea bunurilor de consum de bază și deteriorarea condițiilor de viață cu dimensiunea profesională: condiții proaste de muncă, dezumanizarea în mediile de lucru și salarii mici, unul dintre punctele slabe ale pieței spaniole.
Cu bună dreptate, sindicatele au solicitat recent Guvernului ca legea privind prevenirea riscurilor profesionale să stabilească mai precis amenințările care pot declanșa aceste probleme la locul de muncă și au avertizat că utilizarea de către anumite companii a tehnologiilor destinate monitorizării activității angajaților (cum ar fi geolocalizarea sau analizarea direcției atenției lor) poate contribui la apariția stărilor de anxietate menționate. În plus, după cum subliniază unii experți, este necesar să se combată birocratizarea și colapsul sistemului de securitate socială pentru a evita abuzurile și fraudele.
Pe de altă parte, este alarmant faptul că sectoarele care înregistrează cel mai mare număr de astfel de concedii sunt doi piloni ai statului de bunăstare, extrem de solicitați: sănătatea și educația. Un procent de 24% dintre medici suferă de așa-numitul sindrom de burnout, o tulburare derivată din stresul cronic la locul de muncă, iar un sfert dintre medicii care solicită ajutor o fac din cauza problemelor de sănătate mintală. În domeniul educației, jumătate dintre profesori afirmă că munca lor le generează o uzură emoțională «semnificativă».
Este urgent ca, pe lângă consolidarea asistenței medicale – cu o alocare mai mare de psihologi și psihiatri – să se opteze pentru soluții structurale care să influențeze condițiile de muncă. Concediile medicale pentru probleme de sănătate mintală, dincolo de particularitățile fiecărui sector, sunt o reflectare a unei probleme care crește în societate și pentru care medicamentele nu sunt întotdeauna suficiente. În secolul XXI, este vorba despre integrarea sănătății mintale în sistemul de sănătate general și, în cazul domeniului muncii, despre dezvoltarea unei noțiuni de securitate care să includă atât prevenirea riscurilor fizice, cât și psihologice.
