Durata medie a săptămânii de lucru negociate în Spania este de 38,37 ore, conform convențiilor colective. Aceasta este deja mai aproape de ținta de 37,5 ore a Guvernului decât de maximul legal de 40 de ore stabilit în prezent de Statutul Muncitorilor. Cu alte cuvinte, deși legislația permite un program normal de lucru de maximum 40 de ore, negocierile colective au reușit deja să reducă săptămâna cu aproape o oră și jumătate față de acest plafon pentru angajații cu contracte colective. Aceasta este o medie națională, dar defalcarea pe teritorii arată că unele regiuni au atins sau chiar au depășit deja pragul de 37 de ore și jumătate. Este cazul Țării Bascilor, Navarrei și Cataloniei.

În aceste trei comunități autonome, săptămâna medie negociată este deja aproape de această variabilă: conform datelor Ministerului Muncii până în aprilie, este de 37,16 ore în Țara Bascilor, 37,52 ore în Navarra și 37,56 ore în Catalonia. Această medie include diverse sectoare: de la cele mai puțin productive și mai intensive în utilizarea forței de muncă, care în general oferă programe de lucru mai lungi (cum ar fi ospitalitatea, agricultura și comerțul); la cele mai productive sau cu o forță sindicală mai mare, cu programe de lucru mai scurte (cum ar fi educația, activitățile financiare, tehnologice sau industriale).

Cele trei regiuni care se remarcă prin programe de lucru mai scurte se disting printr-o pondere mai mare a activităților productive în economiile lor, spre deosebire de teritoriile cu programe de lucru mai lungi, unde predomină sectorul primar și ospitalitatea. Acesta este cazul Insulelor Canare (39,7 ore), Extremadura (39,06 ore) și Regiunea Murcia (39,05 ore). De asemenea, peste media națională se situează Insulele Baleare (38,85 ore), Andaluzia (38,93 ore) și Castilla-La Mancha (38,97 ore).

Aceste informații de la Ministerul Muncii provin din 2.405 contracte colective care reglementează condițiile de muncă în 765.303 de companii, ce angajează 7.431.244 de lucrători. Cu alte cuvinte, este o imagine a modului în care funcționează negocierile colective, a condițiilor în care lucrează angajații sub umbrela dialogului dintre comitetele de muncitori și angajatori. În afara acestei statistici rămân mulți salariați fără contracte colective, pentru care se aplică salariul minim interprofesional, precum și angajații publici, printre alții.

Această statistică permite, de asemenea, cunoașterea evoluției salariilor negociate în contractele colective: conform registrului Ministerului Muncii, acestea au acumulat o creștere de 3,35% până în aprilie, peste rata inflației interanuale din a patra lună. Această cifră depășește, de asemenea, cu aproape patru zecimi, creșterea convenită de sindicate și patronate pentru 2025. Trebuie subliniat că, în cei mai grei ani de inflație, odată cu începutul invaziei ruse în Ucraina, prețurile au crescut mult mai repede decât veniturile, astfel încât creșterile actuale nu compensează (deocamdată) ceea ce s-a pierdut atunci.

Reducerea legală a săptămânii de lucru necesită sprijinul tuturor partenerilor din Executiv, un scenariu incert. Partidul catalan Junts afirmă că nu sprijină acordul Ministerului Muncii și al sindicatelor, pe care îl cataloghează drept un atac asupra IMM-urilor catalane. Se declară dispus să negocieze, deși a prezentat o amendă la întregul proiect de lege. În Guvern, atât aripa socialistă, cât și Sumar, susțin măsura, în ciuda respingerii frontale pe care o transmite Junts deocamdată. În Catalonia, așa cum indică statisticile ministerului, săptămâna medie negociată se situează deja aproape la 37 de ore și jumătate.

Este chiar mai mică în Țara Bascilor, așa cum a subliniat în mod repetat Partidul Naționalist Basc (PNV). PNV a manifestat recurent simpatie față de măsură și chiar a declarat că „în principiu” ar sprijini-o, dar acum nu garantează susținerea și critică lipsa participării angajatorilor la acord. Stânga naționalistă declară că sprijină acordul sindicatelor și al Ministerului Muncii, dar avertizează: dacă norma se schimbă prea mult pentru a atrage dreapta, ar putea reevalua poziția. Guvernul a trimis deja norma în Parlament.