Peste 1,3 miliarde de euro aflați în dispută ar putea fi salvați din fondurile publice dacă tribunalele aplică decizia Bruxelles-ului ca Spania să nu plătească despăgubirile prevăzute în numeroasele litigii de arbitraj deschise din cauza reducerii subvențiilor pentru energiile regenerabile acum mai bine de zece ani.

Sprijinul acordat de Comisia Europeană pe 24 martie, calificând drept „ajutor de stat ilegal” compensația de peste 100 de milioane în cazul Antin — unul dintre cele mai reprezentative arbitraje privind reducerea primelor pentru energiile regenerabile — reprezintă o nouă armă juridică pentru Avocatura Statului spaniol. Aceasta va folosi acest criteriu în toate litigiile în curs de executare, care au dus chiar la sechestrarea unor active spaniole în străinătate.

Despăgubirile recunoscute până în prezent în aproximativ douăzeci de hotărâri arbitrale se ridică la 1.514 milioane de euro (plus dobânzi). Cu toate acestea, surse guvernamentale estimează că din această sumă se pot economisi 1.347 milioane, deoarece aceasta este suma corespunzătoare arbitrajelor inițiate de societăți stabilite în Uniunea Europeană.

Faptul că investitorii sunt comunitari este un punct cheie. Decizia executivului european se limitează la litigiul inițiat de Antin — care în 2023 a vândut drepturile de încasare ale litigiului fondului american Centerbidge —, dar precizează că arbitrajele intracomunitare (inițiate de un investitor din Uniunea Europeană împotriva unui stat membru) sunt contrare dreptului Uniunii. Declarația susține teza apărată de Spania conform căreia nu poate achita compensațiile recunoscute deoarece Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a interzis acest tip de arbitraje.

De asemenea, serviciile juridice ale statului spaniol au subliniat, în fiecare dintre procedurile deschise pentru executarea hotărârilor arbitrale, că nu pot plăti fără autorizația Bruxelles-ului pentru a evita ca aceste plăți să fie considerate ajutor de stat ilegal, așa cum a concluzionat în cele din urmă analiza pe fond.

Conflictul își are originea în reforma electrică din 2013 menită să corecteze deficitul tarifar. În acest cadru legislativ, guvernul condus de Mariano Rajoy a pus capăt sistemului de ajutoare pentru investitorii în energie verde, ceea ce a deschis calea unui val de cereri de arbitraj, pe motiv că s-ar fi încălcat Tratatul privind Carta Energiei, din care Uniunea Europeană a anunțat retragerea în aprilie 2024.

În total, au fost depuse 51 de acțiuni la trei curți de arbitraj: Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (ICSID), afiliat Băncii Mondiale; UNCITRAL, aparținând ONU; și SCC, al Camerei de Comerț din Stockholm. Până în prezent, 43 dintre aceste cazuri au fost soluționate, dintre care doar zece au fost decise în favoarea Spaniei, trei au fost anulate și alte trei s-au încheiat prin renunțarea reclamanților. Suma totală reclamată în aceste litigii se apropie de 10.635 milioane de euro, deși factura de plată reprezintă doar 15% din suma cerută (1.514 milioane de euro).

Bătălia pare practic câștigată. De fapt, organele judiciare din statele membre par să fie de partea Spaniei. Un tribunal din Amsterdam a avertizat AES Solar Energy și Ampere Equity, două societăți olandeze care au câștigat un arbitraj în valoare de 26,5 milioane de euro — drepturi deținute acum de fondul american Blasket Renewable —, că ele ar fi cele care ar despăgubi Spania dacă Comisia Europeană ar declara plata respectivă ajutor ilegal și ar executa hotărârea arbitrală într-o altă țară — cazul fiind pendinte la un tribunal din Statele Unite.

„Nu este o sentință”

Cu toate acestea, reclamanții susțin că panorama este total diferită și amintesc că principalul punct al strategiei lor juridice este solicitarea recunoașterii și executării în tribunale din afara Uniunii Europene, cum ar fi Statele Unite — care a respins imunitatea Spaniei —, Regatul Unit și Australia, care s-au declarat deja competente să decidă dacă Spania trebuie să plătească sau nu și nu urmează directivele de la Bruxelles.

Surse apropiate fondurilor speculative care au achiziționat drepturile acestor hotărâri arbitrale — 70% nu mai sunt în mâinile investitorilor și reclamanților inițiali — susțin că pronunțarea executivului european nu schimbă nimic, deoarece „nu este o sentință” și, prin urmare, nu este obligatorie din punct de vedere juridic. În acest sens, subliniază că există deja mai multe organe judiciare străine care s-au pronunțat împotriva Spaniei și au blocat active în diferite țări pentru a garanta eventuala încasare a compensațiilor. „Acel tren a plecat deja”, afirmă aceștia.

După publicarea raportului de la Bruxelles, Ministerul Tranziției Ecologice din Spania a difuzat un comunicat pentru a saluta decizia și a îndemnat diferitele jurisdicții unde se dezbate posibila executare a hotărârilor arbitrale să respecte Comisia Europeană, ca „unică instituție competentă să decidă asupra ajutoarelor de stat”. Pentru Bernardo Cremades Jr., partener în grupul de litigii și arbitraj de la B. Cremades & Asociados, decizia Bruxelles-ului este transferabilă și celorlalte cazuri în care sunt afectați investitori intra-UE.

Cu toate acestea, el avertizează că cel mai probabil este ca tribunalele să rezolve aceste cazuri „conform legilor lor”, în special cele din afara UE, unde se află în curs majoritatea reclamațiilor. „Tribunalele americane se vor uita dacă hotărârea arbitrală este validă, dacă există convenție de arbitraj și convenție internațională pentru recunoaștere și executare”, explică el, indicând că același lucru s-ar putea întâmpla și cu organele judiciare britanice — unde supremația dreptului comunitar nu mai operează de la Brexit — și australiene.

Munia El Harti Alonso, counsel la IUS+Aequitas, împărtășește această opinie și adaugă că „este adevărat că nu știi niciodată ce va decide un judecător, dar, desigur, poziția americană este de a avansa în aceste cazuri, independent de ceea ce se întâmplă în Europa”. În plus, avocata subliniază că hotărârile arbitrale pronunțate de ICSID nu pot fi anulate la fel de ușor ca cele emise de alte curți de arbitraj. „Aceste hotărâri sunt diferite deoarece se bazează pe un sistem autonom de anulări. Nu poți anula o hotărâre ICSID într-un tribunal național așa cum ai face cu o hotărâre SCC la Stockholm sau alte tipuri de hotărâri arbitrale”. Acest lucru este important deoarece 77% dintre cererile depuse de investitori împotriva Spaniei au fost formulate la această instituție cu sediul la Washington. Ultimul raport al curții privind anularea deciziilor sale arată că rata este foarte scăzută: „Până la 31 decembrie 2023 este de 2,6% din totalul arbitrajelor înregistrate sub Convenția ICSID și de 5% din totalul hotărârilor Convenției emise”.

O altă cale pe care o au reclamanții este contestarea deciziei la justiția europeană, lucru pe care avocații îl evaluează, potrivit surselor apropiate fondurilor. Tribunalul General al Uniunii Europene (TGUE) s-a pronunțat deja într-un caz similar celui spaniol, care poate servi drept bază, cel referitor la reclamația fraților Micula împotriva României. Tribunalul a confirmat criteriul Bruxelles-ului în această chestiune, în care a afirmat, de asemenea, că plata a peste 300 de milioane de euro despăgubiri pentru abrogarea unor stimulente pentru importul de mașini, materii prime și infrastructuri reprezintă un ajutor de stat ilegal. Cu toate acestea, Curtea Districtuală din Columbia și-a urmat calea și, în mai 2024, a validat executarea hotărârii arbitrale pronunțate de ICSID, sub argumentul că legislația americană obligă la respectarea Convenției de la New York, care reglementează recunoașterea și executarea sentențelor arbitrale.