
În câteva cuvinte
Articolul analizează poziția Spaniei în contextul tensiunilor comerciale globale, evidențiind reziliența economiei spaniole, dar și vulnerabilitățile sale. Spania este mai puțin expusă direct impactului protecționismului american, dar ar putea fi afectată de efectele secundare ale războiului comercial global.
Melodia este cunoscută, dar răsună mai puternic
Donald Trump s-a întors la Casa Albă cu protecționismul ca steag, promisiuni de a proteja muncitorul național și de a face țara «mare din nou», la fel ca în 2016. Diferența este că acum melodia este asurzitoare: a impus cea mai mare baterie de tarife din ultimul secol și a făcut praf ordinea mondială, amenințând că va scurtcircuita lanțurile de aprovizionare și va provoca o încetinire economică la scară largă. Ecoul a ajuns și în Spania, dar într-o formă atenuată. Previziunile arată o activitate care va continua să crească cu mult peste zona euro și care nu va fi afectată în mod special de tarife, spre deosebire de alți parteneri comunitari mari, cu Germania în frunte. Economia spaniolă și-a revenit mai repede din pandemie, în ciuda faptului că a încasat una dintre cele mai grele lovituri, și din criza energetică ulterioară. Coincidență sau excepție iberică?
Nu se pot trasa analogii cu crizele recente, de origine și natură diferită, fără a ține cont de faptul că imprevizibilitatea noului șef al Biroului Oval complică previziunile. Ceea ce este evident este că Spania și-a redus vulnerabilitățile în ultimul deceniu și acum merge împotriva curentului într-un climat de încetinire globală. Ocuparea forței de muncă și consumul trag; dezechilibrele cu exteriorul au fost reduse; fondurile europene revitalizează investițiile. Turismul, marele motor al activității și, în același timp, călcâiul lui Ahile, fiind foarte prociclic, nu ar trebui să se clatine în fața tensiunilor comerciale și nu se așteaptă noi valuri inflaționiste într-o Europă șovăielnică care tocmai a determinat BCE să reducă din nou ratele.
«Cheia forței unei țări în fața unui șoc este efectul de levier. Cu cât datoria familiilor și a companiilor se apropie mai mult de dublul PIB-ului, cu atât există mai multe probleme pentru economie. Am ajuns la 2,2 în criza din 2008 și acum suntem la 1,3», detaliază Ignacio de la Torre, economist șef al firmei de gestionare a activelor Arcano Partners. Un alt element diferențial față de acei ani este sistemul bancar, acum «foarte solvent și lichid». «Al treilea factor crucial este balanța de plăți. Dacă există deficit și fluxul este întrerupt, ajustarea este brutală», adaugă el. Acest lucru s-a întâmplat cu criza financiară, când Spania avea un sold negativ de 10 puncte. «Acum avem excedent de cont curent; Spania economisește mai mult decât investește și finanțează restul lumii. Suntem mai puțin expuși», rezumă el.
Toate acestea îmbunătățesc rezistența economiei, deși adevăratul avantaj față de atacul trumpist este mai mult rezultatul hazardului decât al unui plan ad-hoc: Spania, spre deosebire de UE în ansamblu, importă din SUA mai multe bunuri decât exportă. Această poziție deficitară prezice o zgârietură mai mică la PIB, între două și cinci zecimi, conform analizelor Autorității Fiscale sau Funcas. Vor exista companii și sectoare lovite, în special din industrie și agroalimentare, care au cele mai mari excedente cu SUA.
«Faptul că avem o balanță deficitară ne face ceva mai puțin vulnerabili. În plus, doar 5% din ceea ce exportăm merge în SUA și există bunuri cu cerere rigidă, care sunt greu de înlocuit, cum ar fi produsele iberice», argumentează Daniel Fuentes, profesor la Universitatea din Alcalá și director al KREAB Research. Această expunere directă mai mică nu generează, totuși, imunitate: în umbră există alte riscuri, efecte de runda a doua, care depind puțin de structura economiei spaniole și mult de lanțurile de aprovizionare globale.
Ofensiva lui Trump s-a materializat într-un tarif universal de 10%, care crește pentru piețele cu excedent comercial, precum UE (20%), deși pentru acestea din urmă s-a convenit o pauză de 90 de zile. Deși există produse pe care Spania nu le exportă direct peste Atlantic, le furnizează țărilor care vând în SUA, așa că se confruntă cu o pedeapsă indirectă dacă tarifele sunt reactivate.
De asemenea, nu este o veste bună ca vecinii să o ducă rău, deoarece cea mai mare parte a schimburilor comerciale ale Spaniei are loc în interiorul pieței comunitare. Germania, deja împotmolită într-o criză de model productiv, acumulează un excedent comercial record cu SUA, iar industria sa auto — căreia Spania îi vinde componente — se află în vizorul Washingtonului. «Efectele de runda a doua sunt mult mai greu de prevăzut, dar o mare parte din riscul pentru Spania vine din această parte: o încetinire puternică a economiei europene», reflectă Ángel Talavera, economist șef pentru Europa al Oxford Economics. Găsirea de destinații alternative unde să devieze exporturile destinate SUA nu este nici ea simplă, deoarece sfera de aplicare a războiului, cel puțin declarat, este globală.
Represalii
Cealaltă necunoscută este modul în care celelalte țări vor răspunde cruciadei protecționiste și își vor reajusta fluxurile comerciale. UE vrea să stoarcă atuul de negociere, dar are deja pregătită o contraofensivă tarifară. Spania, paradoxal, ar plăti scump acest contraatac din cauza poziției sale comerciale deficitare cu SUA.
China, exclusă din armistițiul tarifar al lui Trump, a scos deja artileria grea: Washington i-a impus tarife stratosferice, la care Beijingul a răspuns pe măsură. Întrebarea, în acest caz, este unde va ajunge producția exportatoare excedentară a gigantului asiatic, a cărui piață internă este stagnantă. «Doar Europa are puterea de cumpărare suficientă și se confruntă cu un potop de produse chinezești. Va trebui să vedem cum se apără fără a începe un alt război. Ar putea juca protecționismul în mod indirect, cu reglementări și standarde de calitate», prezice Fuentes.
Deocamdată, previziunile indică faptul că Spania își va menține un loc privilegiat pe harta creșterii, după ce s-a remarcat în 2024 ca economia avansată cu cea mai bună performanță. Prognozele pentru acest an se situează în jurul valorii de 2,5%, de peste două ori mai mult decât zona euro, salvând incertitudinea.
Talavera insistă că crizele din trecut nu sunt comparabile cu scenariul actual, dar ceva au învățat. «Am reușit să ne revenim dintr-o criză precum pandemia relativ repede și chiar mai bine decât mulți dintre vecinii noștri, Spania ar putea face față unei crize precum cea actuală dacă aplicăm politicile corecte», afirmă el. «Acestea fiind spuse, capacitatea de manevră a unei economii precum cea spaniolă este limitată pentru a evita crizele cu caracter global precum aceasta: atunci când mareea crește sau scade, barca spaniolă se mișcă, în general, în același mod».