În câteva cuvinte
Norvegia se confruntă cu un exod semnificativ al cetățenilor bogați, atrași de politici fiscale mai blânde în alte țări, din cauza impozitului său pe avere. Această situație subliniază dilema altor state europene în găsirea unui echilibru între asigurarea echității sociale și stimularea investițiilor.
Norvegia, o țară cunoscută pentru modelul său de societate egalitară, se confruntă cu o provocare semnificativă: un număr tot mai mare de cetățeni bogați părăsesc țara din cauza impozitului anual pe avere. Această taxă, instituită încă din 1892, este considerată de susținători un mecanism esențial de redistribuire a bogăției, în timp ce criticii o văd ca pe o barieră în calea investițiilor și o amenințare la adresa bazei antreprenoriale.
Un exemplu elocvent este cel al lui Borger Borgenhaug, un antreprenor imobiliar care s-a mutat în Elveția, afirmând că "climatul politic din Norvegia a devenit din ce în ce mai ostil față de antreprenori". Schimbările legislative din 2024, care au eliminat lacunele ce permiteau amânarea plății taxei de ieșire din țară, au transformat un flux modest de emigranți într-un adevărat exod. Datele indică faptul că sute de rezidenți cu active de peste 10 milioane de coroane (aproximativ 846.000 de euro) au părăsit Norvegia în 2022 și 2023.
Potrivit revistei de afaceri Kapital, din cele 400 cele mai bogate persoane din Norvegia, 105 locuiesc acum în străinătate sau și-au transferat averea membrilor familiei care trăiesc în afara țării.
Impozitul pe avere variază între 1% și 1,1% pentru activele nete de peste 1,76 milioane de coroane (aproximativ 149.000 de euro). În 2023, peste 670.000 de persoane, adică aproximativ 12% din populație, au plătit această taxă. Chiar și cu exodul milionarilor, veniturile din acest impozit au crescut, ajungând la 0,6% din PIB, o sumă considerabilă.
Susținătorii taxe o consideră crucială pentru progresivitatea sistemului fiscal, mai ales după abolirea taxei pe moștenire în 2014, și pentru a asigura redistribuirea bogăției generate de resursele naturale ale țării. Vice-ministrul Finanțelor, Ellen Reitan, subliniază importanța sa în contextul nevoii de alte surse de venit, pe lângă cele din industria petrolieră și a gazelor.
Pe de altă parte, criticii argumentează că taxa penalizează proprietatea națională și descurajează investițiile. Aproximativ 40% dintre emigranți sunt proprietari de afaceri, iar unii experți estimează că modificările fiscale recente ar putea reduce producția Norvegiei pe termen lung. Această taxă este considerată deosebit de dăunătoare pentru fondatorii de startup-uri, care sunt impozitați pe capital înainte de a genera profituri semnificative.
Modelul norvegian oferă lecții importante pentru alte țări, precum Franța, Marea Britanie sau Italia, care dezbat implementarea unor măsuri similare. Cu toate acestea, niciun stat nu a urmat pe deplin exemplul Norvegiei. Milionarii continuă să plece, iar economiștii avertizează că orice impozit pe avere implică un compromis între reducerea inegalității și asigurarea capitalului necesar pentru noi afaceri.