Ce căi poate urma o țară pentru a încerca să-și recupereze conducerea mondială atunci când percepe simptome de declin al hegemoniei sale?

Renumitul economist și istoric al ordinii economice și financiare internaționale Charles P. Kindleberger ne-a învățat că atunci când un imperiu începe să perceapă că costurile menținerii ordinii mondiale sunt mai mari decât beneficiile pe care le aduce, ajunge să se confrunte cu o dilemă: alegerea între un "leadership cooperativ" cu alte puteri sau un "leadership hegemonic", obligându-le să îl ajute să-și recupereze puterea. Statele Unite se confruntă cu un declin clar. Donald Trump a ales calea leadership-ului hegemonic pentru a "face America mare din nou". Instrumentul folosit pentru a răsuci brațul partenerilor săi comerciali sunt taxele vamale.

Ce consecințe va avea acest război tarifar? Va duce economia americană (și mondială) la o recesiune? Va aduce o nouă eră de protecționism? Nimeni nu știe. Singurul lucru sigur este că politica tarifară eratică a lui Trump nu poate duce decât la haos economic.

În timp ce vedem cum evoluează lucrurile, taxele vamale ale lui Trump ridică două întrebări de interes. Prima este de ce a ales războiul tarifar și ce logică economică stă în spatele acestuia, dacă există una. A doua este ce impact poate avea acest război comercial asupra stabilității ordinii geoeconomice și geopolitice mondiale.

Vom vedea o tranziție de la ordinea hegemonică americană la o nouă ordine cooperativă cu alte puteri? În cazul său, va fi o tranziție pașnică sau traumatică? Din motive pe care le voi sublinia mai târziu, este posibil să ne gândim la o tranziție non-traumatică.

Ascensiunea și declinul hegemoniei americane

Leadership-ul se bazează, mai presus de toate, pe disponibilitatea de a-și asuma costurile pentru a garanta existența serviciilor publice globale: stabilitatea economică, politică și militară globală. Statele Unite și-au obținut conducerea înlocuind Imperiul Britanic după Primul Război Mondial. Tranziția acestei conduceri s-a realizat cu conotații dramatice.

La ieșirea din al Doilea Război Mondial, la Conferința de la Bretton Woods din 1944, Statele Unite au conceput o nouă ordine economică mondială, cu dolarul ca monedă de rezervă mondială. Un sistem care era plictisitor pentru speculatorii financiari, dar foarte eficient pentru crearea de bogăție, locuri de muncă și comerț.

În următorii "treizeci de ani glorioși", Statele Unite și-au consolidat puterea industrială. Zenith-ul leadership-ului său a avut loc probabil la începutul anilor '90, sub președinția lui George H. W. Bush, adăugând o dimensiune morală prin promovarea regimului drepturilor omului în întreaga lume și a intervențiilor umanitare.

Lucrurile s-au schimbat în mod neașteptat. Căderea Zidului Berlinului și dizolvarea Imperiului Sovietic au creat mirajul triumfului definitiv al capitalismului anglo-saxon. Încrederea în piețele libere, dereglementarea (în special financiară și a muncii) și glorificarea globalizării s-au transformat în mantre ale politicii.

Importurile au început să înlocuiască producția internă. Deficitul comercial a fost agravat de faptul că cumpărarea de dolari ca monedă de rezervă de către restul lumii a dus la supraevaluarea dolarului, scumpind exporturile și ieftinind importurile. A fost începutul declinului industrial și al pierderii locurilor de muncă bune de clasă mijlocie în multe comunități din țară.

La declinul industrial s-a adăugat o schimbare a culturii economice care a adus o pierdere a vigoarei morale ca urmare a predominanței activităților financiare și a culturii sale speculative. A contribuit și apariția unor noi oligarhi tehnologici, cu un comportament similar cu vechii "Robber Baron" industriali și financiari din secolul al XIX-lea.

Rezultatul a fost apariția unei culturi economice similare cu cea din The Great Gatsby, marele roman american despre bani, clasa socială, glorie și dezamăgire de F. Scott Fitzgerald, a cărui lectură este la fel de actuală astăzi ca ieri. Fractura socială și fractura culturală și morală împart astăzi populația americană în două tabere politice practic egale.

```