Multinaționala spaniolă Telefónica se confruntă cu obstacole semnificative în eforturile sale de a-și vinde operațiunile din Venezuela. Deși compania a anunțat un plan strategic de ieșire din anumite țări, situația din Venezuela este deosebit de complexă, necesitând găsirea unui cumpărător local și obținerea aprobării guvernului condus de Nicolás Maduro.

Telefónica a achiziționat filiala sa venezueleană, Telcel, în 2004, contra unei sume estimate la aproximativ 800 de milioane de euro. Inițial, Telcel a fost una dintre cele mai profitabile subsidiare din America Latină. Cu toate acestea, regimul Hugo Chávez a introdus măsuri restrictive care au împiedicat multinaționalele să-și repatrieze profiturile. Ulterior, criza economică profundă și hiperinflația au generat pierderi semnificative și deprecierea activelor pentru Telefónica, a căror amploare exactă este necunoscută, deoarece compania nu a mai detaliat rezultatele filialei venezuelene din 2017.

Istoria recentă a altor companii străine care au încercat să părăsească Venezuela arată două căi principale: închiderea completă a operațiunilor, ceea ce implică pierderea tuturor activelor și investițiilor, sau găsirea unui cumpărător local care să aibă sprijinul autorităților. Companii precum Kellogg's au fost nevoite să înceteze brusc activitatea, iar guvernul a preluat controlul asupra fabricilor. Altele, inclusiv Cemex și mai multe firme petroliere, au fost expropriate. Unele multinaționale, pentru a evita pierderea totală a activelor, au optat pentru ieșiri negociate cu guvernul, implicând parteneri locali cu legături politice, adesea la prețuri de lichidare. Exemple includ Bridgestone, Pirelli și, mai recent, Unilever, care și-a vândut afacerea cu înghețată unei companii de camioane cu conexiuni politice. Inditex a părăsit țara în 2021 și operează acum prin franciză cu un grup local bine conectat.

Pe lângă aceste dificultăți generale, Telefónica trebuie să navigheze și prin legislația specifică sectorului telecomunicațiilor. Un aspect crucial este obținerea autorizației prealabile de la Comisia Națională de Telecomunicații (Conatel). Licența de operare și alocarea frecvențelor sunt netransferabile fără permisiunea expresă a Conatel. De asemenea, în Venezuela nu există portabilitate numerică, ceea ce complică o eventuală vânzare, deoarece Movistar are aproape 9 milioane de clienți. Regulatorul poate impune și condiții legate de investiții, extinderea acoperirii și îmbunătățirea calității rețelei, inclusiv pentru implementarea 5G. Conatel poate chiar veta vânzarea invocând interesul public sau securitatea națională, un risc considerabil dată fiind ingerința guvernului Maduro în economie.

Potențialii cumpărători sunt limitați. O opțiune ar fi un acord cu CANTV, compania de stat, dar o astfel de fuziune ar crea un monopol în telefonia mobilă, unde Movistar deține 42,1% din piață. O altă variantă este Digitel, o companie privată a Grupului Cisneros, care a reușit să rămână activă în climatul ostil de investiții din Venezuela. Intrarea unui investitor străin, cum ar fi Millicom (Tigo), care a achiziționat deja operațiuni Telefónica în alte țări latinoamericane, este considerată aproape imposibilă din cauza restricțiilor impuse de executivul venezuelean.