Conducerea Telefónica va comunica luni sindicatelor reprezentative (UGT, CC OO și Sumados-Fetico) intenția sa de a demara un Expedient de Reglementare a Forței de Muncă (ERE). Scopul acestei măsuri este reducerea costurilor și îmbunătățirea eficienței, în conformitate cu noul Plan Strategic 2026-2030 al companiei. Această ajustare a forței de muncă are și o dimensiune politică, având în vedere că statul este principalul acționar al operatorului.

Numărul inițial de plecări, estimat între 24% și 28% din totalul angajaților din Spania, va fi probabil redus semnificativ în urma negocierilor, similar cu ERE-ul din 2024, când cifra a scăzut de la 5.124 la 3.421 de lucrători afectați. Spre deosebire de ajustarea anterioară, actualul ERE va viza nu doar cele trei filiale principale ―Telefónica España, Móviles și Soluciones―, ci și Movistar+, Telefónica Global Solutions, Telefónica Innovación Digital și centrul corporativ.

Compania dorește un proces rapid. Procedura va începe cu informarea comitetelor intercentrale din cele șapte divizii afectate. Legislația muncii din Spania prevede un termen de 15 zile pentru formarea mesei de negociere, urmat de alte 30 de zile pentru negocierea numărului final de concedieri și a condițiilor economice. Acordul final ar putea fi semnat până la sfârșitul anului 2025 sau începutul anului 2026.

Negocierile vor fi purtate de aceleași sindicate majoritare care au semnat acordul din 2024. Se anticipează un climat de consens, consolidat de un acord social semnat în octombrie anul trecut, care a unificat drepturile și angajamentele angajaților din Spania.

Prioritatea principală a sindicatelor este îmbunătățirea condițiilor economice de plecare, egalând sau depășind ofertele din ERE-ul din 2024, care includea plecări voluntare și pre-pensionări. Atunci, angajații cu vârsta de 56 de ani sau mai mult și o vechime de 15 ani în companie au primit indemnizații variate, în funcție de vârstă, precum și o primă de 10.000 de euro pentru aderarea voluntară. Acordul includea și acoperirea contribuțiilor la asigurările sociale și un asigurare colectivă.

Costul noului ERE ar putea ajunge la 2 miliarde de euro, comparativ cu cei 1,3 miliarde de euro alocați pentru cele 3.421 de plecări din 2024. Cu toate acestea, cheltuielile vor fi suportate integral de Telefónica, datorită „Clauzei Telefónica”, o legislație din 2011 care obligă marile companii cu profituri să ramburseze costurile prestațiilor de șomaj și contribuțiilor sociale pentru angajații mai în vârstă concediați colectiv.

Compania intenționează să impute costurile ERE-ului în exercițiul fiscal 2025, an în care se așteaptă deja pierderi din vânzarea filialelor din America Latină. Această strategie ar permite curățarea bilanțului pentru 2026.

Noul ERE este esențial pentru Planul Strategic Transform & Grow, care vizează o reducere a costurilor de la 2,3 miliarde de euro în 2028 la 3 miliarde în 2030. Un acord cu sindicatele ar asigura economii anuale estimate între 300 și 500 de milioane de euro, transmițând pieței angajamentul conducerii față de disciplina financiară. Imputarea costurilor în 2025 este considerată o veste bună pentru acționari, deoarece nu va afecta dividendele viitoare.

ERE-ul are și o componentă politică, deoarece statul, prin SEPI, este principalul acționar al Telefónica, deținând 10% din capital. Președintele Marc Murtra, responsabil pentru planul strategic și ERE, a fost numit la propunerea statului. Astfel, statul finanțează indirect costul ajustării, o măsură care contravine poziției ministrului Muncii, Yolanda Díaz, care a criticat în repetate rânduri concedierile în masă în companiile profitabile.

Acest ERE se adaugă unei serii lungi de ajustări care au redus forța de muncă a Telefónica în Spania cu aproape 80% de la privatizarea din 1997, ajungând de la 67.000 la aproximativ 25.000 de angajați în prezent, incluzând toate filialele.