Ziua de 2 aprilie 2025 va rămâne în istorie ca ziua în care Statele Unite ale lui Donald Trump au declanșat războiul comercial de la începutul secolului XXI, cu consecințe incerte într–o economie atât de globalizată și interconectată precum cea actuală. Planul constă în impunerea de către Casa Albă a unui tarif vamal universal de 10% asupra tuturor produselor care intră în SUA începând de sâmbăta viitoare, cu excepția celor provenite din Canada și Mexic, țări cu care încă menține o zonă de liber schimb. La acest tarif se va adăuga o suprataxă pentru țările cu care Washingtonul are un sold comercial deficitar, care în cazul Chinei va ajunge la 34% și, fundamental pentru Spania și UE, de 20% pentru Uniunea Europeană începând cu data de 9 aprilie.

Anunțul lui Trump a mers mai departe decât se prevedea și ar putea ajunge să ridice rata tarifară efectivă a SUA de la puțin peste 2% în 2024 la un interval de 20% sau 25%. Sunt niveluri nemaivăzute de aproape un secol și care schimbă complet ordinea geoeconomică stabilită – sub conducerea SUA – după Al Doilea Război Mondial. Trump rupe din nou legăturile cu instituțiile multilaterale create în perioada postbelică și împinge lumea către o nouă ordine incertă, executând un act de autovătămare economică ce va cauza daune brutale consumatorilor, companiilor și piețelor financiare. Atât celor americani, cât și celor din restul planetei.

Piețele au reacționat cu o zguduire, atât pe burse, cât și pe piețele valutare. Dar războiul comercial implică și riscuri serioase în termeni de creștere a inflației și scădere a creșterii economice. Trump amenință astfel nivelurile de prosperitate atinse în ultima jumătate de secol. OMC estimează că măsura va provoca doar anul acesta o scădere de 1% în comerțul global de mărfuri, o prăbușire de patru puncte față de previziunile de acum doar trei luni. Politica trumpistă de «sărăcire a vecinului» lasă prima economie a lumii cu trăsături de autarhie: scopul final declarat al planului este o întoarcere a multinaționalelor americane pentru a construi fabrici în propria țară. Escaladarea tarifară a lui Trump – bazată pe calcule pe cât de grosiere, pe atât de eronate – penalizează explicit produsele străine pentru a stimula producția națională.

Nu este vorba de un gest simbolic sau de o perturbare temporară a modelului economic: SUA consideră că procesul de globalizare pe care Washingtonul l–a impulsionat începând cu anii șaptezeci – și de care au beneficiat atât de mult multinaționalele și entitățile sale financiare, dar care a lăsat atâția perdanți pe drum în întreaga lume – nu îi mai este util. Și este decis să îl schimbe unilateral. Cadrul impus de Trump are obiectivul de a reduce deficitul său comercial gigantic și de a reindustrializa SUA pe termen lung. Pe termen scurt, însă, nervozitatea piețelor indică o criză auto–provocată care se va traduce într–o devalorizare mai mult ca probabilă a dolarului, care deja a început, dar, mai ales, va reprezenta o durere de cap pentru companiile sale, care vor trebui să găsească furnizori pentru a înlocui exporturile, scumpite brusc.

Liderul republican speră să câștige marjă bugetară cu veniturile tarifare și astfel să poată extinde reducerile de impozite aprobate în timpul primului său mandat și care expiră la sfârșitul acestui an. A fost una dintre promisiunile sale electorale și nu își poate permite creșteri fiscale dacă nu vrea să sufere o înfrângere în alegerile legislative din 2026, pe care, în general, le pierde cel care ocupă Casa Albă.

Deși impreciziile privind aplicarea planului și termenul dat pentru intrarea sa în vigoare oferă o anumită marjă de negociere, incertitudinea este totală, așa cum au demonstrat ieri bursele. Represaliile din partea restului lumii ar complica și mai mult războiul comercial, dar sunt următoarea etapă. Ursula von der Leyen a asigurat că Europei nu îi va tremura mâna dacă negocierile eșuează. Răspunsul nu este ușor, deoarece UE pornește de la un excedent comercial ridicat cu SUA și trebuie să aibă grijă de fragila unitate europeană. Dar Cei Douăzeci și Șapte mizează mult mai mult decât accesul la o piață fundamentală pentru produsele lor. Puterea lor formidabilă de cumpărare, cu cei 450 de milioane de consumatori, reprezintă un atu puternic.

UE s–ar putea afla în fața unui moment transformator dacă acționează cu toate instrumentele pe care le are la dispoziție, atât dialogul, cât și măsuri specifice privind excedentul în servicii (tehnologice, financiare) pe care SUA îl menține cu Uniunea. Altfel, hărțuirea americană nu se va opri la politica comercială și s–ar putea extinde și în alte domenii, cum ar fi apărarea. Bruxelles trebuie să amenințe cu utilizarea instrumentului anti–coerciție, o «bazooka» care i–ar oferi multă putere de negociere în sectorul serviciilor, cu marile platforme digitale în vizor. Și trebuie să evite cu orice preț tentația ca fiecare țară să răspundă pe cont propriu.

Deși competențele privind tarifele sunt cedate de statele membre către Bruxelles, Guvernul lui Pedro Sánchez a dorit să clarifice joi decizia sa de a proteja sectoarele cele mai afectate (mașini, farmaceutice, fier, aluminiu și agroalimentar) și a promis un pachet de ajutoare de 14,1 miliarde de euro, despre care se cunosc puține detalii. Planul este, totuși, un prim răspuns la haosul declanșat iresponsabil de un Donald Trump care pretindea să intre în istorie, dar care în apariția sa a desfășurat un catalog grotesc de fapte alternative, absurdități economice și erori profunde care reprezintă o amenințare serioasă pentru prosperitatea globală.