Ceea ce a început ca un vis s-a transformat într-un proiect de viață pentru Miguel Sanguino Sancho, un producător de știri în vârstă de 46 de ani din Jaca, Huesca. Datorită pasiunii și pregătirii sale autodidacte, el a devenit un expert în uleiul de măsline. Inspirația a venit de la o fostă parteneră din Barbastro, a cărei familie producea ulei pentru uz casnic. Deși încercarea sa inițială de a culege măsline a fost respinsă, acest lucru nu l-a descurajat, ci l-a motivat să cerceteze mai departe.

Sanguino a citit o teză de doctorat despre soiurile de măsline pe cale de dispariție, realizată de inginerul Javier Viñuales, o lucrare esențială pentru înțelegerea oliviculturii din regiune. El a descoperit că în zona Somontano încă există 18 soiuri autohtone, deoarece producția nu a fost exploatată comercial, ci a rămas la nivel de mici proprietăți (minifundios), unde oamenii moștenesc 50 sau 100 de măslini, unii vechi de până la 600 de ani, și produc ulei doar pentru casă.

În 2013, după ce a întâmpinat inițial neîncredere din partea localnicilor, Sanguino l-a întâlnit pe David Macarulla, un fermier din Estadilla (Huesca), care i-a vândut primele sale măsline: 2.100 de kilograme din soiul Verdeña. Din acestea au rezultat aproximativ 400 de litri de ulei. Succesul l-a motivat să continue, achiziționând ulterior și soiul Alquezrana, o varietate foarte veche, cu doar 3.000 de măslini în Alquézar. De asemenea, a fost atras de soiul Royeta de Asque, care era pe cale de dispariție, fiind deținut de o singură familie. Datorită eforturilor de recuperare, Sanguino a început să îl planteze pe propriile sale terenuri.

Proiectul a luat amploare când a primit un apel de la Mugaritz, un restaurant de top, care aflase de eforturile sale de recuperare a soiurilor. Acest lucru i-a adus primul partener de afaceri și l-a forțat să își adapteze strategia. Partenerii cu o viziune mai comercială l-au sfătuit să includă și soiul Arbequina, mai productiv, pentru a putea susține financiar proiectul de recuperare a soiurilor rare.

Sanguino regretă că, în ultimii 15 ani, industria spaniolă a uleiului de măsline s-a concentrat pe cantitate, înlocuind soiurile autohtone, mai puțin productive, cu cele precum Picual sau Hojiblanca. Regiunea Somontano a rămas o excepție, unde soiurile vechi s-au păstrat.

În prezent, Aceites Alía vinde uleiuri din soiuri recuperate (Verdeña, Royeta, Alquezrana) alături de cele din Arbequina în țări precum Germania, Danemarca, Suedia și Marea Britanie, unde sunt disponibile în magazinele Marks & Spencer. Paradoxul este că, deși uleiul său se vinde la Londra, el nu reușește să pătrundă pe piața din Zaragoza. Sanguino explică acest lucru prin "o problemă de concepție a uleiului" și prețul ridicat: o jumătate de litru de ulei Cuco (un amestec de Arbequina, Royeta și Lecciana) costă doisprezece euro. Compania se extinde acum pe piețe noi, precum Mexic și Emiratele Arabe Unite, care au solicitat produsul după ce l-au văzut la Marks & Spencer.

Pe plan național, produsele sale au fost adoptate de restaurante de prestigiu, precum Porrue (Bilbao), Cal Enric (Girona) și Club Matador (Madrid), demonstrând că, deși piața de retail locală este dificilă, segmentul Horeca (hoteluri, restaurante, catering) prețuiește calitatea unică a uleiurilor Aceites Alía.