Economia valurilor

Economia este gestionarea rațională a bunurilor rare. Și puține lucruri sunt la fel de rare ca un val bun. Pentru a răspunde acestei penurii și având în vedere constatarea că pe La Concha, plaja din San Sebastián a copilăriei sale, erau cozi, Josema Odriozola (La Laguna, 54 de ani) a început să contureze ideea Wavegarden (grădina valurilor, în engleză), compania bască care conduce piața mondială a piscinelor cu valuri artificiale și care a facturat anul trecut 35 de milioane de euro. Au nouă parcuri operaționale pe patru continente, iar printre proiectele lor viitoare se numără o piscină cu valuri lângă stadionul Atlético de Madrid.

Odriozola a studiat inginerie industrială și, după o scurtă trecere prin Statele Unite, a ajuns, «ca mulți dintre proaspăt-licențiați», în industria auto. Embrionul a ceea ce este acum Wavegarden a apărut când prietena sa – mai târziu soția și partenera – Karin Frisch, s-a mutat din Germania sa natală în San Sebastián: cei doi au înființat, profitând de formarea lui Frisch ca absolventă în Economie și Sport, o companie de instalații sportive, axată, mai ales, pe un văr îndepărtat al surfingului: skateboardul.

După câțiva ani de activitate, au început tranziția de la skatepark-uri la grădini de valuri: «A existat un proiect frumos, care spunea: dacă aproape toate sporturile au deja instalații sportive, de ce nu poate exista una pentru surfing?», povestește Odriozola într-un apel video. Verbul ales, a exista, nu este întâmplător: în 2005, anul în care începe aventura, nu existau piscine în care să se creeze valuri propriu-zise. Trebuia construită de la zero o întreagă tehnologie.

Procesul a fost lent, atât de lent încât au trecut aproape 10 ani până când a deschis publicului primul parc de valuri cu tehnologia companiei basce, Surf Snowdonia, în Țara Galilor: «Am lucrat mulți ani la o mulțime de prototipuri», subliniază fondatorul, care își amintește cum unul dintre primele modele folosea un tractor ca mijloc de tracțiune. Una dintre cheile, repetă de mai multe ori pe parcursul conversației, a fost dezvoltarea produsului în Gipuzkoa, o zonă cu un ecosistem industrial vast, mai ales în fabricarea de mașini. «Noi, de fapt, suntem producători de mașini speciale, dar în loc să ondulăm sau să îndoim tablă, ondulăm apă».

Centrul de valuri Wavegarden Cove din The Wave (Bristol, Regatul Unit), văzut din aer. Wavegarden

Cu toate acestea, una este să ondulezi apa pentru ca un începător să învețe să se ridice pe o placă și alta este ca un profesionist, sau unul dintre mulți fani puriști ai surfingului, să aleagă o piscină în locul mării. Odriozola insistă că instalațiile sale au capacitatea de a satisface pe toată lumea: nu degeaba, mulți dintre cei mai cunoscuți profesioniști din circuitul mondial și-au testat piscinele. Chiar înainte de a începe comercializarea lor. «Abordarea este de a căuta similitudinea cu pârtiile de schi. Poți avea pârtii pe care înveți în prima zi să atingi zăpada și altele pe care te poți omorî. Ei bine, aici este la fel: există valuri care pot speria profesioniștii și altele pe care, dacă ești capabil să stai în picioare pe covorul din sufragerie, înseamnă că le poți surfa».

Piscinele pe care le dezvoltă au forma unei inimi împărțite în două. De la vârf, unde se află generatorul, pleacă valuri de stânga sau de dreapta, în funcție de partea în care te afli, care se deschid până ajung la cele două maluri ale fundului. Ca într-un restaurant, utilizatorii au la dispoziție un meniu, care variază de la valuri spumoase până la cele concepute pentru a face acrobații aeriene. Această idee, cea de selecție a unei varietăți de servicii, stă la baza a ceea ce sunt acum piscinele pe care Wavegarden le oferă: parcuri de divertisment care au restaurante sau zone de agrement și care urmăresc, spun ei, să revalorizeze zonele în care sunt instalate.

Complexul de agrement Alaïa Bay din Elveția. WAVEGARDEN - ALAIA BAY

Carte de comenzi

Compania furnizează toate aceste elemente, de la tehnologia care generează valurile până la arhitectura zonelor adiacente, dar nu comercializează parcurile. Construirea tuturor acestora, conform calculelor lor, costă un promotor între 20 și 35 de milioane de euro, în funcție de zonă și de tot ceea ce vrea să încorporeze. Compania a început să fie rentabilă în 2018, cu o facturare de aproape 13 milioane de euro. Și nu duce lipsă de muncă pentru anii următori: au 10 proiecte în construcție, din California, în SUA, până în Perth (Australia), trecând prin Bahrain.

După ani de călătorii în întreaga lume în căutarea valurilor – și după ce a încercat toate valurile pe care a reușit să le genereze el însuși – lui Odriozola îi este greu să concluzioneze care este cel mai bun val pe care l-a surfat. În timp ce gândește cu voce tare, sare din Indonezia – când nu era atât de aglomerată – în Concha, dar îi este greu să se decidă. Până când ajunge la o concluzie: «Mai mult decât valuri, sunt sesiuni: când se aliniază astrele și găsești acel val bun și ești aproape singur. Acest lucru se poate întâmpla într-o zi în Galicia, altă zi în Portugalia». Și, deși nu adaugă, în piscinele sale.