În câteva cuvinte
Articolul semnat de Victor Popescu subliniază pericolul pseudostiinței în domeniul sănătății, evidențiind cum indivizi fără pregătire adecvată oferă sfaturi medicale nefondate, exploatând disperarea pacienților cu afecțiuni cronice. Autorul critică tendința de a prezenta studii științifice scoase din context pentru a susține aceste practici, îndemnând la scepticism și la consultarea specialiștilor calificați.
Șarlatanii și boli incurabile
Există o multitudine de afecțiuni pentru care medicina nu are nici leac, nici tratament, nici explicație. Oamenii sunt organisme extrem de complexe și, în ciuda progreselor mari aduse de știință, există boli pentru care nu există răspuns. Unele pot să nu fie mortale, dar afectează viața de zi cu zi a celor care suferă de ele, provocând un supliciu continuu. Și în vremuri de turism spațial și învieri ale animalelor dispărute, este dificil să accepți că nimeni nu poate rezolva sindromul premenstrual, fibromialgia, depresia, diabetul și un lung șir de alte afecțiuni.
În acest disconfort fără sfârșit și adesea fără răspuns din partea profesioniștilor din domeniul sănătății, care nu pot face decât să dea indicații pentru a trăi cu boala și a împiedica să facă ravagii mai mari, pescuesc șarlatanii fără suflet. Au existat întotdeauna, bineînțeles. Înainte se bazau pe magie și superstiție, pe cult și obscurantism pentru a-și vinde poțiunile inutile. Acum se îmbracă în costume mai științifice, mai în concordanță cu prezentul. Nu trece o zi fără să apară pe rețelele sociale vreun «expert» care sfătuiește cutare sau cutare lucru pentru o infinitate de afecțiuni incurabile. Mănâncă sfeclă și vei scăpa de menstruația dureroasă, elimină glutenul și vei fi fertil, întinde nu știu ce mușchi și vei scăpa de migrene. Îmi amintesc de vremurile în care bunica ne trimitea să căutăm șapte pietre de pe șapte drumuri pentru a vindeca amigdalita. Problema suplimentară a timpului nostru este că acești vraci își înveșmântează adesea sfaturile în seriozitate, folosind studii care au fost efectuate într-o universitate sau alta, scoțându-le din context și extrăgând din ele concluzii la care nu au ajuns nici măcar cercetătorii care le-au făcut. Ca să nu mai vorbim de faptul că astăzi există studii pentru orice și de diferite calități.
Măsurarea unui singur element izolat pentru a determina efectele sale asupra sănătății mi-a generat întotdeauna aceeași îndoială: cum fac asta? Aproape întotdeauna cu șobolani de laborator, ceea ce suntem în mâinile acestor vraci cu studii. Dintre toți, atrage atenția în mod deosebit cel al așa-numiților psiconeuroimunologi. Pentru a fi medic trebuie să studiezi o facultate de șase ani, pentru a fi psiholog trebuie să urmezi o licență, pentru neurolog o specializare lungă, la fel și pentru imunolog. Dar plătind o avere pentru un master de un an sâmbăta, cineva poate deveni toate acestea. Și apoi își pot înființa o afacere extrem de profitabilă, prescriind remedii precum observarea atentă a propriilor excremente.
