Când, pe 8 august anul trecut, Carles Puigdemont a apărut scurt timp în centrul Barcelonei pentru a susține un miting de șase minute, și-a luat rămas bun de la susținătorii săi cu o ezitare.

Există ceva emoționant în a vizita un cinematograf, mai ales când înainte de film rulează un trailer cu cerul nocturn și numele orașelor europene pe o muzică plăcută: Belgrad, Linz, Reykjavik, Tallinn, Bilbao, Veneția… și Kiev. Este o reclamă pentru un lanț de cinematografe europene care difuzează filme europene. Mă emoționează întotdeauna gândul că în aceste locuri, în acest moment, există un cinematograf, chiar și mic, cu oameni ca mine, pe care nu-i cunosc. Simt o mândrie că sunt european. Apoi uit de asta.