Independența față de Danemarca și interesul lui Trump

Independența față de Danemarca a fost un subiect recurent în toate alegerile parlamentare din Groenlanda în ultimele decenii, dar niciodată atât de dominant ca la cele de marți, care au generat o atenție mediatică internațională fără precedent după insistența lui Donald Trump de a anexa imensa insulă arctică la Statele Unite. Prim-ministrul groenlandez, Múte Egede, i-a cerut luni președintelui american să trateze poporul său cu “respect”, la scurt timp după ce republicanul a afirmat că este dispus să “investească miliarde de dolari” în acest teritoriu autonom al regatului Danemarcei. “Vom genera multe locuri de muncă și veți fi foarte bogați”, a publicat Trump într-un mesaj pe Truth, rețeaua socială pe care o deține. Răspunsul liderului groenlandez este cel mai tranșant exprimat până acum în fața provocării liderului american.

Interesul lui Trump pentru cea mai mare insulă din lume – de o valoare geo-strategică enormă, cu resurse naturale vaste și doar 57.000 de locuitori – nu este nou. În primul său mandat la Casa Albă, a anulat o călătorie oficială la Copenhaga după ce premierul danez, Mette Frederiksen, a refuzat categoric să negocieze o posibilă vânzare a Groenlandei. Acum, președintele american a revenit în forță, cu un discurs mult mai agresiv și amenințător. “Susțin cu tărie dreptul Groenlandei de a-și determina propriul viitor”, a publicat Trump luni.

În ultimele luni, președintele american a reiterat că anexarea Groenlandei este o “necesitate absolută”, a amenințat Danemarca – aliatul său din NATO – cu tarife specifice pentru produsele daneze dacă refuză să vândă insula și nu a exclus utilizarea forței militare. “Vă vom oferi securitate. Veți fi foarte bogați. Împreună vom duce Groenlanda la cote pe care nici nu vi le puteți imagina”, s-a adresat Trump groenlandezilor săptămâna trecută într-un discurs în Congresul Statelor Unite.

Interesul pe care l-au stârnit aceste alegeri în întreaga lume se reflectă în zecile de jurnaliști străini care cutreieră de câteva zile străzile din Nuuk, capitala. “Întotdeauna am avut senzația că Groenlandei nu-i pasă nimănui. Acum simt că suntem epicentrul mondial”, rezumă la intrarea într-un supermarket Iluuna Olsen, o chelneriță de 34 de ani. Pentru a evita ingerințele electorale, guvernul groenlandez a interzis în februarie finanțarea străină a partidelor.

Prim-ministrul Groenlandei, care aspiră la realegere, a criticat în repetate rânduri atitudinea lui Trump, deși niciodată la fel de ferm ca luni. “Lucrurile care se întâmplă în lume acum mă îngrijorează foarte mult. Există o ordine mondială care se clatină pe multe fronturi (...) și un președinte în SUA foarte imprevizibil care face ca populația groenlandeză să se simtă nesigură. Merităm să fim tratați cu respect” și Trump “nu a făcut-o de când a preluat funcția”, a afirmat Egede într-o declarație la televiziunea publică daneză.

Amenințările lui Trump au stârnit ca niciodată sentimentul independentist în Groenlanda. Dintre cele șase partide aflate în cursă, doar unul pledează pentru menținerea *status quo*-ului. Restul susțin autodeterminarea, deși cu diferențe profunde în ceea ce privește momentul în care ar trebui inițiat procesul și modul în care ar trebui să fie viitoarea relație cu Danemarca – și cu SUA – a unei Groenlande independente.

Singurele două sondaje publicate reflectă faptul că cele două partide din coaliția de guvernare – de stânga Inuit Ataqatigiit, a premierului Egede, și social-democratul Siumut – își vor păstra majoritatea în Cameră, dar analiștii danezi subliniază că sondajele sunt puțin fiabile într-un teritoriu cu o populație atât de mică și dispersată.

În puține alegeri parlamentare din lume contează fiecare vot la fel de mult ca în Groenlanda. Peste 40.000 de persoane sunt chemate la urne pentru a alege cei 31 de reprezentanți ai Inatsisartut (Parlamentul groenlandez). Secțiile de votare vor fi deschise între orele 09.00 și 20.00 (între orele 12.00 și 23.00 în Spania continentală). Nu vor exista sondaje la ieșirea de la urne și se preconizează că numărarea voturilor se va încheia în timpul nopții de miercuri, deși condițiile meteorologice nefavorabile – majoritatea zborurilor din ultimele zile au fost anulate – ar putea întârzia procesul.

Din punct de vedere geografic, parte a Americii de Nord, Groenlanda a fost controlată de Copenhaga de la sosirea unor misionari în secolul al XVIII-lea. Insula s-a transformat într-un teritoriu autonom al regatului Danemarcei în 1979, iar din 2009 Inatsisartut are posibilitatea de a activa procesul de autodeterminare, care ar trebui susținut printr-un referendum și aprobat ulterior de Parlamentul danez.

Legăturile dintre Nuuk și Copenhaga s-au deteriorat profund în ultimii ani. Radioul public danez a dezvăluit în 2022 că mii de femei groenlandeze, multe dintre ele minore, au fost obligate să utilizeze un dispozitiv intrauterin pentru a preveni sarcinile în anii șaizeci și șaptezeci. Mai mulți politicieni groenlandezi, inclusiv prim-ministrul, au descris acel capitol din istorie drept “un genocid”.

În urmă cu mai puțin de o lună, televiziunea publică daneză a lansat un documentar despre extracția, între sfârșitul secolului al XIX-lea și 1987, a criolitei, un mineral rar folosit pentru producerea aluminiului. Reportajul a calculat la 400 de miliarde de coroane daneze (54 de miliarde de euro) profiturile obținute de Copenhaga cu criolita, dar a generat critici furibunde din partea economiștilor și politicienilor danezi care au asigurat că cifrele erau foarte exagerate și nu luau în considerare costurile. Chiar și așa, documentarul a provocat un adevărat scandal în Groenlanda în plină campanie electorală.

Dependența economică

Economia groenlandeză se susține printr-o subvenție anuală din Danemarca echivalentă cu peste 500 de milioane de euro, care reprezintă aproximativ jumătate din bugetul public. “Suntem cu toții conștienți că avem o bogăție enormă pe acest pământ și că nu am reprezentat o cheltuială pentru statul danez. Subvențiile lor nu sunt altceva decât o rambursare pentru mina de criolită”, a declarat Egede acum câteva zile.

Această dependență economică profundă de Copenhaga este principalul motiv pentru care unele partide, precum cele două aflate la guvernare, susțin că trebuie dezvoltată mineritul – există doar două mine active –, extracția de hidrocarburi sau turismul, înainte de a putea porni pe drumul către autodeterminare. Alte două formațiuni, însă, pledează pentru inițierea imediată a procesului de independență.

Potrivit unui sondaj din ianuarie, 56% dintre groenlandezi sunt favorabili activării imediate a ruperii de Danemarca, față de 28% care asigură că ar respinge această opțiune dacă s-ar vota anul acesta într-un referendum. Și doar 6% din populație vede cu ochi buni o anexare la Statele Unite.

Relația cu Danemarca și amenințările lui Trump au eclipsat complet multe dintre principalele probleme care preocupă societatea groenlandeză: costul vieții, educația, sănătatea, locuințele, alcoolismul sau rata extrem de ridicată a sinuciderilor. Într-o stație de autobuz din centrul orașului Nuuk, Aalipaak Ronsing, un pensionar, critică faptul că dezbaterea electorală s-a axat atât de mult pe independentism. “Nu-mi pasă absolut deloc dacă rămân danez sau nu, ceea ce mă interesează este să pot ajunge fără dificultăți la sfârșitul lunii”, afirmă el.