Somnul și metabolismul

Somnul este ca un fel de resetare a organismului. O repornire a sistemului de operare uman, unde celulele profită pentru a se odihni, reface sau repara. Este o funcție esențială pentru viață și, atunci când eșuează, se deschide o cutie a Pandorei pentru sănătate, greu de închis.

O analiză științifică publicată marți în revista Science Signaling a pus accentul pe efectele metabolice pe care le are lipsa somnului asupra organismului și a constatat că această privare de o funcție atât de vitală precum somnul afectează direct sănătatea întregului corp, inclusiv a creierului: conform autorilor, somnul deficitar modifică funcționarea metabolică a multor celule, printre care și neuronii, iar acest lucru are un impact și asupra cogniției și memoriei pe termen lung.

Efectele metabolice descrise de lipsa somnului sunt similare cu cele observate în boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer.

Consecințe profunde ale lipsei de somn

A pierde o noapte de somn, prin urmare, nu lasă doar oboseală sau proastă dispoziție temporară. Amprenta poate fi mult mai profundă. Insomnia (înțeleasă ca dormitul mai puțin de cinci ore sau având un somn fragmentat, conform experților) a fost deja asociată cu un risc mai mare de obezitate, boli cardiovasculare sau diabet de tip 2, toate afecțiuni legate de o disfuncție metabolică — adică un dezechilibru în procesele organismului de a produce și utiliza energie și de a se menține sănătos—.

Noul studiu aprofundează această relație dintre insomnie și metabolism și concluzionează că, în situații de privare de somn, există celule care prioritizează direcționarea cheltuielilor lor energetice către supraviețuirea celulară, ceea ce provoacă un deficit de combustibil pentru a demara alte activități „metabolic exigente”, dar neesențiale, cum ar fi formarea memoriei pe termen lung.

Impactul asupra metabolismului

În fața unui somn insuficient, metabolismul corpului este dat peste cap. Homeostazia energetică este dereglată — punctul de echilibru între energia care intră și cea care se consumă pentru ca organismul să funcționeze corect— și se declanșează un fel de efect domino în care unele procese vitale încep să eșueze. De exemplu, explică Ana Fortuna, coordonatoarea Unității de Somn a Spitalului Sant Pau din Barcelona, „glucoza nu este eliminată bine, există o alterare a hormonilor care reglează sațietatea, se favorizează inflamația, stresul oxidativ...”. Și toate aceste modificări metabolice pot avea o repercusiune cardiovasculară și neurodegenerativă.

Cercetări despre impactul lipsei de somn

Autorii revizuirii științifice, un grup de oameni de știință de la Universitatea Saint Joseph (Statele Unite), au analizat în detaliu dovezile privind impactul acestei perturbări metabolice asupra diferitelor părți ale organismului, de la ritmurile circadiene și celulele inimii și ale ficatului, până la neuroni. Nimic nu scapă de efectele insomniei. Nici celulele creierului.

A dormi este, în cuvintele neurologului expert în somn Alejandro Iranzo, „ca un coș de reciclare, cu amintiri pe care le arunci sau le stochezi”. Este un moment pe care creierul îl folosește pentru a arunca amintirile care nu contează. Dar și pentru a spori învățarea și a fixa amintirile relevante stocate în timpul stării de veghe. În timpul somnului, în plus, are loc un fel de măturare a toxinelor care se acumulează pe drumurile creierului, un sistem de igienă esențial pentru menținerea sănătății neurologice.

O perturbare a somnului afectează direct acest mecanism de curățare cerebrală și modifică complet echilibrul energetic al unui organ cu nevoi de combustibil deosebit de mari pentru a funcționa — creierul consumă aproximativ 20% din oxigenul total și 25% din aportul total de glucoză al organismului pentru a-și menține funcționarea normală—.

Impactul asupra neuronilor

Cercetătorii explică faptul că impactul dezechilibrelor provocate de insomnie este divers între diferitele tipuri de celule. Dar subliniază că, în unele cu activitate metabolică ridicată, cum ar fi neuronii, lipsa somnului le alterează funcționarea și deteriorează, de exemplu, procesele care necesită multă energie, cum ar fi crearea de sinapse —conexiuni între neuroni—.

Aceste modificări metabolice cauzate de lipsa somnului sunt similare cu cele observate în boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer sau Parkinson.

Similitudini cu boli neurodegenerative

Într-un fel, reducerea duratei somnului, deteriorarea funcției metabolice și neurodegenerarea sunt vase comunicante. De fapt, există tulburări de somn, cum ar fi apneea sau tulburările de somn REM, care sunt markeri timpurii ai bolilor neurodegenerative, cum ar fi Parkinson sau demența cu corpi Lewy.

«Insomnia a fost caracterizată ca un factor de risc pentru tulburări neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer și boala Parkinson; și, în plus, este corelată cu un risc mai mare de hipertensiune arterială, hiperglicemie și obezitate. Atât la pacienții cu Alzheimer, cât și cu Parkinson, alterarea somnului apare înainte de apariția altor simptome și este asociată cu o încărcătură simptomatică mai mare. În mod surprinzător, profilurile metabolice ale Alzheimerului și Parkinsonului sunt similare cu cele observate după privarea de somn, în special în legătură cu producția de energie și stresul oxidativ», reflectă oamenii de știință în articol.

Autorii consideră că aceste similitudini «ar putea indica» că toate aceste tablouri au, în fond, mecanisme metabolice asociate.

Recuperarea somnului

Nu sunt clare repercusiunile metabolice pe termen lung ale pierderii continue de somn. Ceea ce știu oamenii de știință este că somnul nu se recuperează ușor. Un exemplu: nedormitul modulează undele acute ale hipocampului, un element crucial pentru consolidarea și recuperarea memoriei.

«La oameni, două nopți de somn de recuperare nu sunt suficiente pentru a recupera complet deficitele de memorie sau conectivitate hipocampală observate după o singură noapte de privare totală de somn. Prin urmare, un episod izolat de pierdere a somnului poate provoca efecte metabolice de lungă durată, ceea ce dăunează capacității de recuperare după o pierdere mai mare de somn», arată oamenii de știință în articol.

María José Martínez Madrid, coordonatoarea grupului de lucru de Cronobiologie al Societății Spaniole de Somn, susține că, cel mult, «se poate recupera somnul de una sau două nopți în urmă». Nu mai mult. «Daunele metabolice cauzate de deficitul de somn acumulat sau de acumularea de toxine nu pot fi curățate», avertizează ea.

Și asta are consecințe, deși impactul real pe termen lung nu este clar, recunoaște ea: «Se știe mai puțin despre somn decât despre suprafața lui Marte. Mai avem de aflat ce se întâmplă exact în timp ce dormim și consecințele pe termen lung ale faptului că nu o facem». Societatea Spaniolă de Neurologie estimează că între 20% și 48% din populație are probleme cu somnul.

Concluzii

În orice caz, de ceea ce nu există nicio îndoială este de zguduiala pe care o generează asupra organismului lipsa somnului. Dezechilibrul metabolic este atât de mare încât autorii revizuirii științifice au pariat pe un titlu sugestiv în articolul lor și definesc direct lipsa somnului drept «o tulburare metabolică» în sine.

Martínez Madrid este ușor în dezacord și subliniază că, mai degrabă, ar fi pertinent să spunem că «pierderea de somn acționează ca un factor declanșator sau un mecanism cauzal care duce la modificări metabolice». În fața unei privări de somn, explică ea, «corpul intră în modul de economisire, arde mai rău energia și favorizează stocarea grăsimilor». «Pe termen lung, aceste modificări pot contribui la dezvoltarea obezității sau a diabetului de tip 2. Deși a spune că pierderea de somn este o tulburare metabolică poate suna șocant, din punctul meu de vedere, cel mai precis este că lipsa de somn acționează ca un declanșator puternic al dezechilibrelor metabolice», reflectă omul de știință, care nu a participat la acest studiu. Fortuna, în schimb, apără acest punct de provocare: «Ceea ce își propun este ca lipsa de somn să i se acorde importanță. Să se valorifice somnul la fel cum te uiți la zahăr. Insomnia este un declanșator, dar se află în centrul multor mecanisme».