Cu un oval de 200m

Cu un oval de 200m, criminal sau adorabil, atleții mențin o relație de iubire-ură proporțională cu numărul de ture pe care trebuie să le alerge. Până la 800m, patru ture, ura câștigă, obligația de a calcula când să accelereze, stresul de a se întâlni cu curba ridicându-se ca un zid. Cele de la 400m, ca Paula Sevilla, și cei de la 400m, ca Iñaki Cañal, au o singură soluție, să moară în primii 200m pentru a prinde culoarul liber, iar celelalte să se descurce. Iar știința și capacitatea lor o vor folosi duminică pentru a conduce ștafetele, protagoniste în finalele lor (18:24, bărbați; 18:50, femei, iar ultima atletă care va alerga pe velodrom va fi, desigur, Femke Bol).

Cei de la 800m, ca Josué Canales, greșesc, analizează cu inima la 200m și aproape 30 km/h, învață, decid, triumfă. Cele de la 1500m, ca Esther Guerrero, extraordinară în semifinale, au șapte ture și jumătate la dispoziție pentru a elabora și risca, iar cele de la 3000m, ca Marta García, pentru a se simți Jacobo timp de 15 ture, aproape nouă minute, plimbări fluide și aproape liniștite.

Proba de 800m este poate cea mai spaniolă probă din pista acoperită, un succes marcat încă din 1968 cu medalia de argint a lui Alberto Esteban, iar Canales este convins că își va adăuga numele la lunga listă —Borraz, Páez, Trabado, De Teresa, Arconada, Luisja González, Parra, Reina, Jurado, Quesada, Marco, Kevin, De Arriba, Ben— de medaliați. Canales, cel mai bun optcentist european al iernii și deținător al recordului național (1m 44,65s), are 23 de ani și debutează în competiție. Ultimul sosit și, evident, nu cel mai lent. Și nici cel mai stângaci în a interpreta mișcările în inel. Și gestul vedetelor, a la Lamine Yamal, ca 3-1-3, trei degete, unu, trei, cu care salută camera când își anunță numele la start. “313, numărul camerei mele din Sant Cugat”, spune după ce și-a controlat semifinala (1m 45,69s) și a profitat în favoarea sa, ca un bun judoka, de loviturile dulapului neerlandez Ryan Clarke, nume sacru al fondului. “M-a ajutat. M-a împins înainte. Curse rapide ca aceasta mă favorizează, dar mă și uzează. Dar dacă duminică trebuie să alerg în 1m 44s, o voi face”.

Când doarme prost se simte bine, și deja activat când deschide ochii Canales, născut în Honduras, în Girona de mic copil cu părinții săi migranți cu forța și student și bursier la CAR din Sant Cugat de ani de zile. A dormit prost înainte de prima serie și a câștigat-o, singurul sub 1m 46s, și a dormit prost din nou în ciuda excelenței reședinței din Papendal, acolo unde își petrecea vara Barça lui Cruyff, în care, departe de Apeldoorn, la aproape 40 de kilometri, este cazată echipa. “Pe o pistă scurtă, dacă cursa este tactică este foarte greu să recuperezi. Mie nu-mi place să fiu foarte în spate pentru că trebuie să gestionez stresul, să văd dacă depășesc sau nu pot, să ratez o accelerare și să rămân fără puteri, prefer să ies un pic mai repede și să fiu în față”, spune Canales, front runner prin devotament și obligație, antrenat de fondistul Carles Castillejo. “Dacă toți merg la maxim și tu îți rezervi bine forțele, poți recupera. Mai mult sau mai puțin aceasta este tendința de a dubla timpii de la primii patru la al doilea”.

Este 8 martie, Ziua Femeii, iar Marta García se declară fan al celui pe care îl numește stilul Jacobo, după fenomenul norvegian al semifondului, Jakob Ingebrigtsen. “Îmi place să las oamenii să cadă și cred că a câștiga așa îți dă un plus de supererou”, spune atleta din Palencia-León-Valladolid, toată Castilla y León în rădăcinile ei, și de asemenea valea Lozoya. Un caracter puternic, iar când se încearcă corectarea, vei fi supereroină, nu?, răspunde, “este adevărat, dar, ei bine, este ca medic-medică. Eu spun întotdeauna, sunt medic. Nu știu, nu-mi pasă. Mă vedeți deja, par o fată, sunt o fată, deci se subînțelege…”

Urmând stilul Jacobo de la jumătatea cursei, locomotiva trenului care își mărește progresiv viteza desprinzând vagoanele care vor să se agațe, deținătoarea recordului spaniol (8m 38,34s) s-a calificat în semifinale preluând conducerea în semifinala sa, cea mai populată și periculoasă —britanica Melissa Courtney, portugheza Salomé Alfonso, medaliată cu argint cu o zi înainte la 1500m…—, atât de mult încât a rămas pe dinafară, în ultimii metri, vedeta segoviană Águeda Marqués, emoție pură și lacrimi tulburând ochii ei verzi la ora de a da socoteală presei, și regrete pentru că este atât de sentimentală, în același mod în care a fost eliminată și compatrioata sa Idaira Prieto, nume canarian, ca mama sa, pentru fiica marelui Antonio Prieto, tată și antrenor. “Așa că nu-mi pasă duminică [17:36], trebuie să vorbesc să vedem cum abordăm finala, dar vă spun că nu-mi este frică de niciun tip de cursă”.

Antrenorul Thomas Dreissigacker, tehnicianul care o pregătește de când a semnat cu On, este magul din spatele marii ierni trecute a Marthei García, boom-ul ei, care a culminat în primăvară cu bronzul european la 5000m în aer liber la Roma. Cu Dreissigacker, care îl antrenează și pe britanicul George Mills (7m 27,92s, cea mai bună marcă europeană a anului), un alt adept al stilului Jacobo și, cu siguranță, singurul care îl poate împiedica pe Jakob Ingebrigtsen (record mondial în aer liber de 7m 17,55s), roz somon norvegian în ultima sa ținută Adidas, al treilea său dublu consecutiv 1500m-3000m, Marta García va aborda o finală în care vor fi rivale și irlandez Sarah Healy și neerlandeza Maureen Koster. “Mă simt acum la apogeul formei mele. În ianuarie veneam după o iarnă destul de liniștită, în care nici măcar nu am făcut altitudine. După Jocuri mental eram foarte liniștită, dar când am sărit pe pistă am văzut că nu totul era atât de bine pe cât credeam și, ei bine, acolo am strâns din dinți, spus urât, dar ei bine, și acum mă simt mult mai bine”, spune atleta care va petrece primăvara la Saint Moritz concentrată. “Cred că probabil acum ajung mai bine decât acel 8′38 de Boston de anul trecut. Așa că să vedem dacă este adevărat”.

Fără dragoste sau ură pentru ovalul malign și înclinat, pentru că al ei este linia dreaptă. Maribel Pérez și Jaël Bestué vor concura la 60m, care se împart în serii (12:00), semifinale (16:05) și finală (18:37).