În câteva cuvinte
Mats Gustafson, un ilustrator de modă de renume, sfidează era digitală prin crearea de ilustrații analoge pentru case de modă prestigioase, precum Dior. Stilul său unic surprinde esența modei, onorând munca artizanală și păstrând o abordare tradițională într-o lume tot mai tehnologizată. El rămâne un artist de neînlocuit, un simbol al rezistenței artei analoge în fața progresului digital.
Mats Gustafson (Mjölby, Suedia, 72 de ani)
Mats Gustafson (Mjölby, Suedia, 72 de ani) s-a născut în 1951, același an în care Christian Dior a prezentat rochia Mirza, una dintre cele mai iconice creații ale sale. Mirza era o rochie de după-amiază realizată din serj de mătase albastră, care urmărea curbele feminine. Era flexibilă, dar nu largă; simplă, dar nu plictisitoare; informală, dar elegantă. Și incorpora motivul bulinelor, până atunci rezervat accesoriilor masculine, cum ar fi papioanele și cravatele. Mirza a fost un pas mai departe în revoluția pe care monsieur Dior o începuse cu câțiva ani înainte, în 1947, cu noul său look de după război: fuste ample, corpuri strânse și talii de viespe. Gustafson, fiul unei artiste textile, a crescut în mediul rural suedez, la două ore de Stockholm, înconjurat de țesături, modele și reviste feminine care evocau siluetele pline de farmec popularizate de Dior în Parisul anilor cincizeci. Fără să știe, micuțul Mats își desena deja viitorul în modă. “Am crescut la periferia orașului Mjölby, într-o zonă foarte rurală, printre ferme. Nu erau nici măcar străzi. Dar am avut o copilărie foarte stimulantă”, își amintește Gustafson într-o conversație prin apel video cu Джерело новини Semanal. Se află în vizită la Stockholm, dar locuiește în New York de mai bine de patru decenii. “Mama mea era interesată de modă. Ea își făcea propriile haine. Eu, tânărul ei fiu, eram, de asemenea, interesat de asta”, adaugă artistul, considerat unul dintre cei mai buni ilustratori de modă din lume. Acuarelele, pastelurile și colajele sale au extins posibilitățile acestei arte și au revitalizat aproape singure genul. În acești 40 de ani de carieră, a lucrat pentru firme de lux precum Hermès, Tiffany & Co., Yohji Yamamoto și Comme des Garçons și pentru reviste precum Vogue, The New Yorker și Visionaire. Din 2012, ilustrează și colecțiile casei Dior.
Ilustrația este un lucru serios în casa Dior. Christian Dior și-a început cariera ca ilustrator, vânzându-și desenele unor pălărieri și firme de croitorie, precum Jean Patou, Schiaparelli, Worth, Balenciaga, Molyneux și Paquin. Ilustrațiile lui René Gruau pentru colecția New Look a lui monsieur Dior din 1947 au surprins esența designurilor revoluționare ale creatorului de modă din Granville, cu talii strânse și fuste ample. Munca sa nu numai că a promovat colecțiile casei, dar a jucat și un rol important în modelarea percepției publicului asupra modei în anii de după al Doilea Război Mondial. René Gruau a desenat pentru Dior timp de decenii. Acum, Gustafson este un fel de succesor. “Eu prefer să nu văd lucrurile așa”, se grăbește să clarifice. “L-am cunoscut pe René. Era un maestru, un geniu. Dar el a avut un alt rol în Dior”, explică el. “El făcea publicitate și spunea povești cu ilustrațiile sale. Era implicat în toate aspectele casei: parfumuri, accesorii, lenjerie etc. Eu ilustrez doar colecțiile în scopuri de documentare, pentru a lăsa o mărturie”, continuă el.
Călătorește în fiecare sezon la Paris și participă la toate prezentările. Vede patru colecții pe an: două de haute couture și două de prêt-à-porter. Apoi încearcă să le rezume ilustrând stilurile pe care le consideră cele mai importante sau care i-au atras cel mai mult atenția. Acum, o carte intitulată Dior by Mats Gustafson, vol. 2 (Rizzoli) reunește un repertoriu inedit al muncii pe care o face pentru casă, sute de siluete care spun cea mai recentă istorie a Dior. Uneori, lucrările sale pot părea abstracte, dar exprimă o infinitate de detalii și onorează munca și măiestria din spatele casei. Stilul său surprinde texturile, transparențele și relieful diferitelor materiale care alcătuiesc un design, de la delicatețea unei dantele până la complexitatea unei broderii.
Cine și-ar fi imaginat că acel copil din Mjölby va ajunge să lucreze sub steagul lui Christian Dior? “Eu nu”, răspunde el însuși. Desenează de când se știe, dar spune că nu și-a imaginat niciodată că va deveni ceea ce este astăzi. A studiat scenografia la Dramatiska Institutet (Școala Universitară de Film, Radio, Televiziune și Teatru) din Stockholm și și-a început cariera ca ilustrator de modă abia la sfârșitul anilor șaptezeci, într-o perioadă în care ilustrația editorială a fost eclipsată de fotografie și acuarela abia era abordată ca mijloc conceptual.
“Aud de când am început că ilustrația moare. Este adevărat că suntem o minoritate și că ilustrația este un comerț minoritar, aproape marginal. Acum, fotografia concurează cu rețelele sociale, în care predomină imaginile în mișcare”, recunoaște el. “Dar există o nouă generație de tineri ilustratori care s-au alăturat afacerii modei și frumuseții. Și există încă un interes să vedem moda interpretată prin ilustrație”, afirmă el.
La începutul anilor 1980 s-a mutat la New York. Acolo, una dintre primele sale slujbe ca ilustrator a fost pentru Interview, revista lui Andy Warhol. “Scena artistică newyorkeză m-a influențat foarte mult. În acea epocă, arta era foarte integrată în viața de zi cu zi a orașului”, își amintește el. Ilustratorul și fotograful portorican Antonio López a fost o altă influență. “L-am întâlnit când am ajuns la New York. I-am arătat munca mea și a fost foarte încurajator. Era deja foarte cunoscut și foarte bine stabilit”, spune el. Încurajarea lui López l-a încurajat să continue. De atunci nu s-a mai oprit.
A văzut o mie și una de reinventări ale modei și ale canoanelor de frumusețe în aceste patru decenii. “Frumusețea se redefinește tot timpul, mai ales în modă. Moda pune la încercare frumusețea tot timpul”, spune el. Dar în acea lume în schimbare, din ce în ce mai tehnologică și mai digitală, el continuă să lucreze ca atunci când a început: “Cu propriile mele mâini, cu ochii mei și cu o foaie de hârtie. Sunt atât de analog…”.
Procesul său creativ rămâne foarte fizic. Nu este interesat să încerce noile tehnici digitale. “În cele din urmă, munca mea este digitalizată, dar creația ca atare este analogă și așa va rămâne”, spune el. “Cunosc artiști consacrați care experimentează cu inteligența artificială. Face parte din viitor. Dar în ultima vreme aud din ce în ce mai multe voci științifice care anunță că acesta ar putea fi sfârșitul nostru. Trebuie să luăm asta foarte în serios. Nu vreau să mă gândesc la asta. Este o idee foarte întunecată și este ceva prea mare pentru ca eu să mă gândesc la asta”.
Gustafson rezistă și rămâne o pasăre rară. Bănuiește că, în cele din urmă, tehnologia îl va înlocui pe om, pe artist. Deocamdată, el este de neînlocuit.
