În câteva cuvinte
Un juriu de 53 de experți a numit cele 50 cele mai bune filme spaniole lansate după 1975. Lista reflectă atât dezvoltarea unor noi genuri, cum ar fi horrorul social, cât și respectul pentru clasici. Printre regizorii remarcați se numără Pedro Almodóvar, a cărui influență rămâne constantă.
Un juriu format din 53 de jurnaliști culturali și experți în cinematografie a selectat 50 dintre cele mai relevante filme spaniole de lungmetraj realizate după 1975.
O privire asupra acestei liste oferă un răspuns contradictoriu cu privire la evoluția cinematografiei spaniole în ultimul semicentenar: da și nu. Cu siguranță sunt noi și foarte relevante explozia unui cinema horror care a depășit granițele genului pentru a nara istorii sociale; și ambiția artistică și bugetară a cineaștilor care înțeleg Spania ca un punct de plecare. Dar există în continuare loc și respect pentru clasici.
Filme clasice precum "Arrebato", "El desencanto", "Los santos inocentes", "Amanece, que no es poco", "La escopeta nacional" sau "El sur" arată creatorilor actuali moduri de a aborda marile întrebări. Și, desigur, mereu, umbra lui Pedro Almodóvar, maestrul actual, creatorul care a reușit ca fiecare generație să aibă un Almodóvar favorit.
Printre filmele selectate se numără opere emblematice din diverse perioade, reflectând diversitatea temelor și stilurilor cinematografiei spaniole: de la experimentalul "Arrebato" al lui Iván Zulueta și satira "La escopeta nacional" a lui Luis García Berlanga, care critică clasa politică, la drama emoționantă "El sur" a lui Víctor Erice și "Los santos inocentes" a lui Mario Camus, cu o puternică semnificație socială. Lista include și capodopere ale lui Almodóvar, precum "Mujeres al borde de un ataque de nervios", "Todo sobre mi madre" și "La ley del deseo".
Sunt prezente și filme mai recente, aclamate la nivel internațional, cum ar fi "Alcarràs" al Carlei Simón, "As bestas" al lui Rodrigo Sorogoyen și "El laberinto del fauno" al lui Guillermo del Toro.
Acest clasament acoperă perioada de după 1975, marcând începutul unei noi ere în istoria Spaniei după dictatura lui Franco și reflectând atât traumele istorice, cât și noile realități sociale, precum și dezvoltarea filmului de gen, inclusiv horror ("¿Quién puede matar a un niño?", "[·REC]") și thriller ("Tesis", "La isla mínima").
Lista subliniază bogăția și varietatea cinematografiei spaniole, capacitatea sa de a aborda teme sociale complexe, de a experimenta cu forma și, în același timp, de a păstra legătura cu tradițiile clasice.
