Cairo este cel mai adesea asociat cu piramidele maiestuoase, cu noul mare muzeu dedicat Egiptului Antic al faraonilor sau cu centrul său istoric medieval misterios și fascinant, plin de moschei, madrasale și mausolee. Acestea sunt primele imagini care îți vin în minte atunci când planifici o călătorie în acest oraș binecuvântat cu sute de monumente valoroase.

Dar Cairo posedă și un farmec particular, foarte puțin cunoscut. Este Cairo din centrul orașului, districtul Wust El-Balad, creat în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea la inițiativa viceregelui sau khedive al Imperiului Otoman, Ismail Pașa, care a luat Parisul drept model.

În zona Wust El-Balad te așteaptă adevărate comori: de la Muzeul Egiptean la repere arhitecturale moderniste și art-deco din anii douăzeci și treizeci ai secolului trecut, precum și restaurante, cafenele și cofetării istorice, perfecte pentru o pauză delicioasă. Este un Cairo care pare desprins din paginile lui Agatha Christie, datorită frumoaselor clădiri moderniste și art-deco. Este un Cairo în ale cărui partere mai dăinuie și astăzi cafenele legendare unde se întâlneau intelectualii și localnicii care etalau renumitul simț al umorului și satiră specific Cairo-ului, și unde descoperi săli de spectacole unde a cântat cea mai mare divă a muzicii arabe. A fost, de asemenea, scena pentru romane și filme de succes, precum „Imobilul Yacoubian” (2006) regizat de Marwan Hamed, bazat pe cartea omonimă a lui Alaa’ Al-Aswany. În plus, aici se găsesc apartamente unde au locuit unii dintre cei mai cunoscuți artiști nu doar din cinematografia egipteană, ci și mondială, și hoteluri clasice din așa-numita Belle Époque a orașului.

Traseul pentru a descoperi principalele repere arhitecturale din anii douăzeci și treizeci ai secolului trecut poate fi făcut pe jos într-o zi, permițând opriri pentru odihnă, prânz sau cină în restaurante, cafenele și cofetării istorice, sau pentru a savura o cafea sau un ceai cu prăjituri arabe într-o grădină îngrijită.

Plimbarea poate începe după un mic dejun într-unul dintre localurile care activează în centrul capitalei egiptene încă din anii șaptezeci. Cel situat la colțul bulevardului 26 Iulie cu strada Sherif Basha este cel mai apropiat de Clădirile Khedivale, patru blocuri gemene impresionante, încoronate de acele cupole care se văd și la Paris sau pe Gran Vía din Madrid, situate pe ambele maluri ale străzii Emad el-Din și construite în 1910. Este interesant să intri în portaluri pentru a arunca o privire la micile lor grădini sau curți interioare. După câteva străzi perpendiculare spre sud, strada Al Alfy concentrează câteva localuri unde poți continua ruta cu energie dacă micul dejun a fost frugal.

Coborând spre sud pe strada Sherif Basha se ajunge la strada Adly, iar virând la dreapta se află sinagoga Shaar HaShamayim, în stil art nouveau, cu detalii autohtone prețioase pe fațadă – cum ar fi basoreliefurile cu palmieri. Totuși, i se poate admira doar exteriorul: este închisă pentru cult și protejată de câteva dube de poliție. La cinci minute de mers pe jos de la templul evreiesc apare marele bulevard diagonal Talaat Harb, fosta stradă Solimán Pașa, în onoarea generalului și guvernatorului Algerului, căruia revoluția egipteană din 1952 i-a luat numele străzii. Aici, primele clădiri pe care le întâlnim în cale sunt, inaugurat în 1938, și clădirea adiacentă Yacoubian, celebră datorită romanului și filmului lui Marwan Hamed. De stil art deco, a fost proiectată de arhitectul Garo Balian pentru omul de afaceri armean Hagop Yacoubian în 1937. După o perioadă de splendoare în care rezidenții săi erau milionari și membri ai familiei regale egiptene, revoluția din 1952 a expropriat-o pentru a o ceda militarilor și familiilor lor, ajungând la decadența actuală: clădirea este sediul unor birouri și afaceri impersonale.

Plimbarea continuă pe bulevardul Talaat Harb până la piața cu același nume. Puțin înainte de a ajunge, se înalță teatrul, construit în 1932, unde a concertat de mai multe ori, acompaniată de orchestra simfonică din Cairo. Continuând pe bulevard se află pasajul Behler, proiectat în anii douăzeci de arhitectul franco-armean Léon Nafilyan într-un stil vag art deco, și care găzduiește mai multe magazine de modă și cosmetice.

La doi pași de capătul aleii Behler, se înalță clădirea, cu o fațadă tot în stil art deco din 1928, mai interesantă decât interiorul său restaurat, deși barul Churchill poate servi pentru o pauză pe drum. De aici, o plimbare în direcția râului Nil conduce la Piața Tahrir. Acest loc a fost scena mai multor proteste masive care au degenerat în ciocniri violente. De pe această piață, urcând pe strada Meret Basha, se ajunge la o altă clădire notabilă, Muzeul Egiptean, în stil neoclasic și inaugurat în 1902 pentru a găzdui cele mai bune tezaure arheologice ale țării faraonilor. Într-una dintre sălile sale așteaptă transferul definitiv masca și tronul lui Tutankhamon către Marele Muzeu Egiptean, care a deschis deja majoritatea sălilor sale înaintea inaugurării oficiale.

Clădirile superbe cu colțuri rotunjite din sensul giratoriu al pieței Talaat Harb sunt alte bune exemple ale arhitecturii, dar cum legendarul cafe Groppi este închis pentru renovare de șapte ani, va trebui să te deplasezi pe strada Kasr al-Nile și să profiți pentru a admira frumoasa clădire Trieste, cu fuziunea sa de stil neo-islamic și italianizant, care este permanent închisă, și imobilul Immobilia, care în zilele sale a fost un imobil de lux. Pe aceeași stradă se află și o legendară cafenea, deschisă în 1891, o oază delicioasă în mijlocul haosului traficului de pe bulevardul Abd el-Khalik Tharwat. Înainte sau după o cafea sau un ceai cu prăjituri în grădină, trebuie să admiri minunatele vitralii care îi decorează salonul. O altă cafenea de epocă este Cafe Riche, la cinci minute de mers pe jos de Groppi Garden, pe bulevardul 26 Iulie. Acest loc este un local clasic din anii patruzeci, cu o fațadă superbă și detalii originale, cum ar fi ceașca fumegândă decupată în spătarul de lemn al scaunelor unde se așezau personajele din „Imobilul Yacoubian”.

Seara, un restaurant deschis la începutul secolului trecut, lângă Midan Talaat Harb, este ideal pentru o cină cu bere în atmosfera nostalgică a salonului său, decorat cu fotografii alb-negru ale vechilor actori, divelor cinematografiei egiptene și intelectualilor care frecventau localul, dominat de un mare portret.

Și pentru un final plăcut al traseului, mai ales într-o seară caldă de primăvară sau vară, lângă intrarea într-o clădire începe aleea Al Bostan Al Sidi, unde se înghesuie câteva terase – cea a cafenelei Zahret al-Bustan este una dintre cele mai populare – foarte animate, cu localnici de toate vârstele care fumează shisha și beau sucuri până târziu în noapte.