În peisajul politic spaniol, un model îngrijorător capătă contur: principalele partide, Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) și Partidul Popular (PP), utilizează intensiv comisiile parlamentare de investigație nu neapărat pentru a descoperi adevărul, ci mai degrabă ca instrumente de amenințare și atac politic reciproc. În prezent, aproximativ zece astfel de comisii sunt active sau în curs de formare în Congresul Deputaților și Senat.

Majoritatea partidelor consideră că aceste comisii sunt utile, dar scopul lor final rămâne adesea neclar. Constituția spaniolă le impune puține limite, permițând actorilor politici majori să inițieze, să stopeze sau chiar să închidă brusc investigațiile în funcție de interesele lor politice. În Congres, funcționează două comisii, două au fost dizolvate cu explicații minime, iar alte două sunt în așteptarea deciziei Senatului și PP. În Senat, unde PP deține majoritatea absolută, trei comisii sunt deschise, iar una nouă a fost înregistrată recent. Subiectele investigate se repetă adesea: impactul furtunii Dana, pana de curent majoră sau cazul Koldo. Însă, țintele diferă. În Congres, investigațiile servesc intereselor partenerilor executivului sau vizează gestionări anterioare ale PP. În Senat, PP se concentrează exclusiv pe atacuri împotriva lui Pedro Sánchez.

Recent, în urma penei de curent din 28 aprilie, PP și PSOE și-au anunțat intenția de a promova fiecare câte o comisie de investigație separată (în Senat și, respectiv, în Congres) privind incidentul. PP o va iniția în Camera superioară, așa cum a amenințat, pentru a sublinia incapacitatea guvernului de a gestiona criza și pentru că anticipează că guvernul va dori să o evite în Congres. PSOE o va demara în Camera inferioară, alături de partenerii săi, pentru a identifica responsabilii din toate sferele implicate, inclusiv din companiile private.

Această duplicare nu este un caz izolat. În Senat funcționează deja o comisie privind furtuna Dana, inițiată de PP pentru a contrabalansa comisia privind cazul Măștilor (oficial, despre lecțiile învățate din COVID-19), pe care PSOE a lăsat-o să se stingă în Congres fără rezultate notabile. Evoluția și dizolvarea acestei comisii sunt ilustrative.

Când au apărut informații despre afaceri profitabile cu materiale medicale în timpul pandemiei, în special în cercul personal al președintei regiunii Madrid, Isabel Díaz Ayuso, PSOE a promovat această comisie pentru a verifica contractele respective. A fost aprobată pe 16 aprilie 2024, cu un calendar de șase luni și un număr de 134 de audieri planificate. Însă, pe 1 octombrie anul trecut, comisia a fost închisă, lăsând 110 audieri nerealizate, fără concluzii și fără explicații pentru deputați. PP, Vox și Coaliția Canarelor pur și simplu nu au susținut prelungirea ei, iar PSOE a rămas tăcută, posibil în așteptarea unei ocazii viitoare de a relua subiecte legate de familia lui Feijóo (liderul PP) sau de însăși Ayuso.

Între timp, PP a activat o comisie similară în Senat, legată de cazul Koldo, prin care au trecut miniștri, fostul ministru al Transporturilor José Luis Ábalos și fostul său consilier Koldo. PP în Senat se mândrește cu realizările sale: „S-a scos la iveală o posibilă fraudă fiscală cu măști de peste 160 de milioane, despre care secretarul de stat pentru Finanțe a spus că nu știe; au avut loc demisii și acuzații în Ministerul Transporturilor; am aflat că Salvador Illa a fost cel care i-a cerut șefului său de cabinet să-l primească pe Koldo; s-au demascat minciunile și contradicțiile guvernului în multe aspecte ale complotului, de exemplu că Óscar Puente spunea că... și că în Tragsatex ea [Koldo] era cunoscută ca nepoata ministrului”.

PP acuză guvernul că boicotează solicitările sale din Senat prin negarea documentelor sau lipsa de ajutor în localizarea persoanelor pentru audiere. În același timp, PP, PSOE, aliații săi și președinta Congresului sunt acuzați de încercări de a monta „comisii de distracție sau de ascundere” în slujba lui Sánchez pentru a-i acoperi scandalurile.

Secretara generală a PSOE în Congres, Montse Mínguez, salută astfel de sesiuni în aceste „momente și circumstanțe excepționale și deloc normale”, pentru ca cetățenii să vadă că există transparență și nimic nu este ascuns, dar o deranjează utilizarea partizană. Mínguez dă exemplul cazului Koldo: „Este necesar să chemi de trei ori miniștrii Ángel Víctor Torres și Óscar Puente? Se urmărește colectarea de informații sau doar poza, scandalul și utilizarea partizană?”

Partidele mari au suficienți deputați pentru a gestiona aceste comisii, dar pentru cele mici reprezintă o sarcină suplimentară. Jon Iñarritu, deputat EH Bildu și membru al mai multor comisii, argumentează că instrumentul în sine „nu este rău dacă este folosit corect și la timp și dacă nu este utilizat într-un mod viclean”, criticând astfel acțiunile PP în Senat.

Deputatul ERC, Francesc-Marc Álvaro, care face parte deja din zece comisii obișnuite și din alte două de investigație, remarcă: „Este foarte discreționar, unele sunt justificate, altele nu. Dacă transparența și calitatea democratică, care ar trebui să fie de bază, obligatorie și necesară, lipsesc, atunci lucrurile merg foarte prost”.

Argumentul incompatibilității comisiilor politice cu procesele judiciare deschise este folosit selectiv. PSOE, în legislatura anterioară, nu vedea sensul în înființarea unei comisii privind spionajul ilegal cu Pegasus (printre alții, împotriva fostului președinte al Generalității, Pere Aragonès) din aceste motive. Însă, după alegerile din 2023, când voturile ERC și Junts au devenit esențiale și acestea au cerut comisia ca o condiție, ea a fost aprobată. A fost aprobată și o comisie privind atentatele jihadiste din Barcelona și Cambrils din 2017, care, spun criticii, a servit doar pentru a da ecou teoriilor conspirației.

Comisia Pegasus a dispărut la un moment dat și a fost subsumată celei privind Operațiunea Catalonia, menită să determine rolul șefilor Ministerului de Interne din guvernul Rajoy în acțiuni ilegale împotriva rivalilor politici. Acum, s-a transformat într-o dispută despre cine a fost mai vinovat pentru eșecul procesului de independență catalană.