Samira Hamidi, responsabilă pentru campaniile Amnesty International în Afganistan, critică dur comunitatea internațională, acuzând-o de pasivitate care, în opinia sa, consolidează poziția talibanilor. Hamidi, care locuiește în exil la Londra din 2021 din motive de securitate, subliniază că lumea este „dezamăgitor de tăcută”, ceea ce este perceput de regim ca o aprobare tacită.

Într-un interviu acordat la Madrid, unde Hamidi a avut întâlniri cu autoritățile spaniole, ea a insistat asupra necesității înființării unui mecanism internațional pentru a trage talibanii la răspundere pentru acțiunile lor. De asemenea, a cerut o creștere a sprijinului pentru femeile afgane care continuă să reziste atât în interiorul țării, cât și în afara ei. Hamidi a menționat că, deși exilul oferă siguranță, nu aduce pacea, singura alinare găsind-o în munca sa intensă.

Născută în Kabul acum 46 de ani, Hamidi are o experiență vastă de lucru în organizații internaționale (UE, PNUD, UN Women) în domeniul drepturilor omului, cu un accent special pe drepturile femeilor. Ea notează că talibanii s-au înșelat în așteptările lor. Ei credeau că vor găsi aceleași femei ca în perioada primei lor guvernări (1996-2001), private de educație și drepturi politice. Totuși, în ultimii 20 de ani, femeile afgane au primit educație, s-au integrat pe piața muncii, au călătorit și au participat activ la viața socială, conștientizând drepturile lor. Această conștientizare a dus la o rezistență sporită și la o voce unită a femeilor, atât în interiorul, cât și în afara Afganistanului.

O preocupare deosebită o reprezintă interdicția impusă de talibani asupra educației fetelor și femeilor, inclusiv la nivel universitar. Hamidi subliniază că aceasta va duce la o lipsă critică de doctorițe, asistente medicale și moașe, ceea ce va deveni o problemă majoră într-o societate tradițională, unde un medic bărbat nu poate întotdeauna examina o pacientă. Creșterea numărului de căsătorii forțate și infantile este o altă tragedie, agravată de lipsa protecției legale și a centrelor de refugiu care existau înainte de venirea talibanilor.

Amnesty International nu poate avea personal pe teren în Afganistan din cauza riscurilor extreme, dar obține informații datorită contactelor cu activiști, jurnaliști și femei din țară, folosind canale de comunicare sigure. Organizația colectează, de asemenea, date din imagini satelitare și interviuri cu afgani din exil. Hamidi a menționat că în 2022, doi investigatori non-afgani au reușit să viziteze țara pentru a pregăti rapoarte despre situația femeilor și cea de la granițe, dar o astfel de prezență este acum improbabilă.

Recentul val de deportări forțate ale afganilor din Pakistan ridică, de asemenea, preocupări serioase. Amnesty International reamintește că aceste acțiuni încalcă principiul nereturnării, care interzice returnarea persoanelor în țări unde viața și libertatea lor sunt amenințate, ceea ce se aplică în mod clar refugiaților afgani, în special femeilor.

În ciuda dezamăgirii față de tăcerea internațională, Amnesty International continuă să publice rapoarte și să exercite presiune asupra guvernelor și ONU. Hamidi subliniază că forța organizației constă în cei 10 milioane de membri din întreaga lume, a căror mobilizare permite obținerea de rezultate, cum ar fi investigarea de către Curtea Penală Internațională a acțiunilor liderului taliban și a altui oficial înalt sub acuzația de crime împotriva umanității sub forma persecuției de gen.