India și Pakistan se află pe punctul a ceea ce ar putea deveni al cincilea război al lor de la proclamarea independenței și separarea violentă din 1947. Asemenea a trei dintre cele patru războaie precedente, totul a început în regiunea Cașmir – disputată și împărțită de cei doi vecini. Acesta este cel mai mare stat indian cu majoritate musulmană și cel mai conflictual, a cărui autonomie a fost anulată în 2019 de prim-ministrul Narendra Modi, fiind împărțit în două teritorii administrate direct de la New Delhi.

Declanșatorul conflictului actual a fost un incident într-o localitate din Cașmir, sub suveranitate indiană, unde și-au pierdut viața 26 de turiști, majoritatea hinduși. Autoritățile din New Delhi au atribuit masacrul unui grup islamic despre care susțin că este sprijinit de Islamabad. Escaladarea a început cu restricționarea vizelor, retragerea diplomaților și suspendarea de către India a tratatului privind cursurile de apă – o măsură de importanță enormă pentru aprovizionarea cu apă a Pakistanului. A continuat cu ciocniri între trupele celor două țări de-a lungul liniei de control care separă Cașmirul indian și cel pakistanez, iar în ultimele zile a căpătat profilul unui conflict în desfășurare, odată cu atacul aerian indian asupra a nouă puncte de pe teritoriul pakistanez, pe care New Delhi le-a legat de grupul terorist. Acest atac a cauzat moartea a 31 de persoane.

Cu frontierele închise, regiunile de frontieră dintre India și Pakistan se află în stare de alertă maximă. Ambele state dețin arme nucleare, ceea ce conferă conflictului o periculozitate deosebită, însă statutul de descurajare nucleară pare puțin fiabil în contextul internațional actual. Pentru a complica și mai mult scenariul, o parte din Cașmir este ocupată de China – superputerea vecină, rival strategic al Indiei și aliat istoric al Pakistanului. Prin urmare, China este exclusă din orice rol de mediere în conflict.

Riscul este enorm într-un moment de dezordine mondială, cu Consiliul de Securitate al ONU paralizat de războaiele din Gaza și Ucraina și fără o superputere hegemonică cu vocație și capacitate de a opri escaladarea. Este, de asemenea, îngrijorătoare slăbiciunea Departamentului de Stat al SUA, care încă nu a numit un responsabil pentru subcontinentul asiatic. Situația este gestionată de trimiși speciali, precum Steve Witkoff, care se ocupă de multiple crize simultan: Iran, Gaza, Ucraina. Ar fi o veste proastă, încă una, ca actualele confruntări dintre India și Pakistan să degenereze într-un război cu consecințe imprevizibile.