În câteva cuvinte
În contextul conflictelor din Ucraina și Gaza, profesorul Enrique Bonete publică "Etica războiului", susținând dreptul la autoapărare și criticând ideea unei păci obținute fără justiție. El subliniază că o astfel de pace nu poate fi sigură sau durabilă.
Enrique Bonete, profesor de etică și filosofie la Universitatea din Salamanca, explorează limitele morale ale războiului și dreptul la autoapărare în noua sa carte, "Etica războiului". Lucrarea, începută înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, a fost puternic influențată de acest conflict și de cel din Gaza, declanșat în octombrie 2023.
Bonete afirmă că istoria umanității a fost scrisă pe "râuri de sânge și munți de cadavre". În acest context, el pune întrebarea: mai are sens teoria "războiului just"?
Profesorul critică "belicismul realist", un punct de vedere, susținut de unele state, care neagă necesitatea evaluării morale a războiului, considerând că victoria cu orice preț și atingerea obiectivelor politice sau economice ale statului sunt singurele scopuri legitime.
Prin contrast, etica războiului, bazată pe secole de gândire filosofică și politică, stabilește limite morale clare. Acestea se aplică nu doar la motivele declanșării conflictului (condamnând, de exemplu, invazia neprovocată), ci și la desfășurarea acestuia (interzicând atacurile directe asupra civililor sau maltratarea prizonierilor) și la modul în care se încheie (insistând asupra unui acord just și pedepsirii celor vinovați de crime de război).
Bonete consideră absolut intolerabil, din punct de vedere etic, ca o națiune să invadeze alta, să tortureze și să ucidă civili, să deporteze copii și să bombardeze zone rezidențiale. El subliniază dreptul moral inalienabil al națiunii invadate de a se apăra și de a cere ajutor de la țările vecine.
Majoritatea gânditorilor politici au considerat legitim războiul defensiv. În viziunea lui Bonete, ar fi un "deficit moral" dacă țările europene și democratice nu ar sprijini economic, politic și chiar militar o națiune vecină agresată, fără a neglija, totuși, eforturile diplomatice pentru încheierea rapidă a conflictului.
Profesorul se declară indignat de posibilele soluții de pace care implică cedări teritoriale din partea Ucrainei și care ar putea lăsa nepedepsiți pe cei responsabili de agresiune și crime de război. El consideră aceste propuneri "grav injuste", favorizând în mod clar agresorul și indicând o capacitate decizională limitată a Europei și Ucrainei în negocieri. Obținerea de către agresor a unor beneficii prin violența armată este, în opinia sa, imorală.
Recunoscând că realitatea pare adesea dominată de forță, Bonete susține că etica războiului are rolul de a denunța și a contracara "realismul belicist" datorită imoralității sale. El consideră o cerință etică ca societățile democratice, inspirate de principiile filosofilor moderni, să sprijine necondiționat o națiune victimă a agresiunii, precum Ucraina.
Bonete constată epuizarea resimțită de cetățenii ucraineni și soldații ruși, precum și îngrijorarea legată de o posibilă diminuare a sprijinului militar din partea Europei și Statelor Unite. Cu toate acestea, el avertizează că un final al conflictului umilitor pentru Ucraina (și, implicit, pentru Europa) ar genera o pace "fragilă, instabilă", care ar putea deveni sămânța unui viitor conflict mai crud. Fără justiție la finalul războiului, pacea nu va fi sigură sau durabilă. Aceasta ar demonstra, periculos pentru viitorul umanității, că violența poate fi o metodă "eficientă" pentru atingerea scopurilor de către statele agresoare și criminale.
Studenții profesorului au urmărit îndeaproape procesul de scriere a cărții și au dezbătut textele. Bonete menționează că majoritatea studenților săi sunt sensibili la problematica războiului și a eticii, conștienți de relevanța și proximitatea acesteia.
