
În câteva cuvinte
Un prieten apropiat al Cardinalului Robert Prevost, preotul Pedro Vásquez, a oferit perspective despre caracterul și activitatea sa. Vásquez a povestit despre reacția lui Prevost la numirea sa ca cardinal și despre viziunea sa asupra reformelor în Biserica Catolică, inclusiv referința la numele potențial "Francisc al II-lea".
În Chiclayo, dieceza din nordul Peru unde a fost odinioară episcop Robert Prevost, un preot în vârstă se întreabă cum să i se adreseze acum Papei prin WhatsApp. Preotul Pedro Vásquez, 82 de ani, unul dintre prietenii apropiați și un fel de "frate mai mare" al cardinalului, nu a încetat să schimbe mesaje cu el din 2015.
Vásquez a rămas uimit când l-a văzut joi pe vechiul său episcop apărând la balconul central al Bazilicii Sfântul Petru, purtând muzeta roșie de cardinal. El crede că Prevost a arătat mereu calități de lider. "Când a fost făcut cardinal, în 2023, am glumit cu el pe WhatsApp: 'Este un semn dat de Papă pentru ca apoi să fii altceva'. Și el mi-a răspuns: 'Nici să nu te gândești!'", își amintește Vásquez. Acum se întreabă cum ar trebui să i se adreseze când îi va scrie din nou: "Robert? Sfinte Părinte?"
Persoane apropiate Cardinalului Prevost în lunga sa perioadă peruană afirmă că actualul Prefect al Dicasterului pentru Episcopi apela la Vásquez pentru sfat spiritual. "A fost un 'clic' între noi din primul moment", afirmă preotul retras, care se recunoaște ca un fel de "frate mai mare" – având cu 12 ani mai mult decât Prevost – și povestește că a plâns "ca o Magdalenă" când l-a văzut joi îmbrăcat în muzeta roșie.
A observat, de asemenea, că ochii noului cardinal i se umeziseră în spatele ochelarilor, în timp ce privea zecile de mii de credincioși care umpleau Piața Sfântul Petru. Dar pe Vásquez nu l-a mirat. "L-am văzut plângând aici", își amintește el. I se făcuse "o șmecherie urâtă" la scurt timp după ce a ajuns în nordul Perului. Despre ce îl îndurera atunci pe Monseniorul Prevost, preotul veteran nu vrea să dea mai multe detalii, dar subliniază că a fost mult înainte de acuzațiile ulterioare, în legătură cu care "nu doar că nu a plâns, ci dimpotrivă. Este blând, dar când trebuie să fie serios, își arată colții". Îl descrie, de asemenea, ca fiind "studios, intelectual, dar și foarte practic" și, cel puțin în lunga sa perioadă peruană, nu se sfia de munca simplă. "Când termina de mâncat, ducea farfuria la bucătărie; când eram izolați în pandemie, el gătea", ilustrează preotul.
Prevost, american de origine, i-a povestit lui Vásquez despre originile hispanice ale mamei sale, cu rădăcini familiale în Ecuador și altele, mai vechi, în Spania. "La fel ca Francisc, prioritatea sa va fi imigrația", asigură Vásquez. Nu se joacă cu vorba în această chestiune: "În primul mandat al lui Trump, s-a pronunțat foarte ferm împotriva președintelui SUA. 'Cum este posibil ca mamele să fie separate de copiii lor?', se întreba indignat". Preotul peruan anticipează, de asemenea, că prietenul său va promova schimbări în interiorul Bisericii, cum ar fi în formarea preoților, un alt subiect care îl preocupa. "Vrea ca în seminarii să se predea nu o teologie doctrinară și de sus, ci o teologie a 'lui Dumnezeu cu noi'. Este augustinian și va urma învățătura Sfântului Augustin că Biserica trebuie să se reformeze mereu".
Aproba fără ezitare apropierea lui Francisc de alte religii sub umbrela faimosului "toți, toți, toți" al Papei argentinian. Și crede că un gest "micuț" din anii peruani ai lui Prevost poate fi indicativ pentru practica sa privind femeile. "Când a ajuns, a întrebat de ce ministranții din parohii trebuie să fie bărbați. A deschis ușile pentru ca să existe și ministrante", spune Vásquez, deși regretă că astăzi acestea rămân o excepție în dieceză.
Bergoglio (Papa Francisc) a fost mentorul lui Prevost și acum va continua să fie ghidul său. "Nu a fost numit 'Francisc al II-lea' pentru a nu deranja cardinalii conservatori", afirmă categoric preotul. El notează și că Papa Francisc (probabil referindu-se la sarcina dată de Francisc la numirea în Chiclayo) i-a dat o sarcină complicată. "Aici, Biserica este polarizată între mai mulți partizani ai teologiei eliberării și mai mulți tradiționaliști. Prevost are o mână bună pentru a gestiona lucruri complicate: este simplu, dar are o mână fermă".
Își amintește cum s-a luptat în alte momente complicate, cum ar fi în pandemie. "Nu existau echipamente de oxigen în zonă. A reușit personal și în doar o săptămână ca în Chiclayo Caritas să instaleze două stații cu aparate și încă una într-o parohie mică". A ajutat și după inundațiile care au devastat nordul Perului. "Și-a pus cizmele ca un țăran oarecare, s-a murdărit în noroi și a dus personal ajutor multor afectați". Și, din nou, cu imigranții. "În această zonă au ajuns între 50.000 și 80.000 de emigranți venezueleni care fugeau din țara lor. Străbăteau șoseaua Panamericană subnutriți, deshidratați. Prevost a dat un răspuns foarte rapid, oferindu-le provizii. Și de aici a rezultat o Comisie pentru Mobilitate Umană și Trafic de Persoane pentru a aborda unele dintre problemele care în această regiune nu au fost depășite, cum ar fi prostituția și exploatarea infantilă".
Dacă caracterul este destin, acesta ar putea fi destinul noii Biserici: "Are un mod de a fi rezervat, dar asta nu înseamnă că este timid. Îi place să converseze, dar ascultă mai mult decât vorbește. Și, când trebuie să intervină, intră în profunzimea chestiunilor. A străbătut dieceza de la un capăt la altul: când te așteptai mai puțin, apărea prin surprindere în parohii".