În contextul transformării economice globale, fluxurile comerciale europene suferă modificări semnificative. Contrar unei opinii larg răspândite, schimburile comerciale ale Uniunii Europene cu partenerii din afara blocului au menținut un trend ascendent, în timp ce atât de lăudata piață unică europeană a continuat să-și piardă din vigoare, evidențiind persistența deficiențelor.

Comparând media lunilor ianuarie-februarie din acest an cu aceeași perioadă de acum doi ani, reiese că exporturile de bunuri ale Spaniei către țări non-europene au crescut cu 2,2%, în timp ce livrările către partenerii comunitari au scăzut cu 7,2%. Tendința este similară în toată Europa: comerțul intra-european a scăzut cu 4,5%, în timp ce exporturile în afara UE s-au extins cu 6,3% (conform datelor până în februarie). Aceasta subliniază contracția îngrijorătoare a pieței unice, împovărată de tot felul de obstacole sau cvasi-tarife.

Creșterea piețelor extra-comunitare precedă revenirea lui Trump la putere, dar s-a accelerat de atunci, deoarece exportatorii au încercat să-și anticipeze livrările transatlantice în fața iminenței escaladării tarifare (fenomenul de „frontloading”).

Situația s-a schimbat radical de la începutul ofensivei comerciale. În primul rând, din cauza efectului de „șoc” care apare inevitabil după ce livrările către SUA au fost anticipate în prima parte a anului. În al doilea rând, din cauza tarifelor pe o piață precum cea nord-americană, care se confruntă în plus cu riscul unei recesiuni. Și, în cele din urmă, ca urmare a intensificării concurenței din partea Chinei, a cărei economie se bazează pe exporturi.

Fluxurile de transport maritim: Săptămâna trecută au fost anulate aproximativ 10% din plecările de mărfuri pe principalele rute comerciale, iar previziunile indică o scădere prelungită. Retragerea este mai accentuată pe rutele care leagă continentul asiatic de SUA: traficul de mărfuri din portul Los Angeles, unul dintre cele mai aglomerate din lume, a scăzut cu 35% în luna aprilie.

Între timp, China își redublează eforturile pentru a-și reconfigura rutele de export, cu scopul de a compensa închiderea pieței nord-americane. Platformele sale de comerț online, foarte populare datorită prețurilor reduse, au desfășurat un puternic arsenal publicitar pentru a crește vânzările în Europa. Rezultatul este că exporturile totale ale gigantului asiatic au crescut ușor în aprilie, în mare parte pentru că scăderea vânzărilor în SUA (-21% an-la-an) a fost contracarată de îmbunătățiri în Asia de Sud-Est (+21%) și în Europa (+8%).

În concluzie, în fața disfuncționalităților sistemului global, revitalizarea pieței unice europene reiese ca fiind principalul atuu pentru economia europeană și cea spaniolă. Continentul european apare, de asemenea, ca o miză relativ sigură pentru lumea financiară. Atât Trezoreria Germană, cât și cea Spaniolă plasează datorii pe piață în condiții mai favorabile și mai puțin volatile decât omologul lor din SUA. Bursele însoțesc această senzație de încredere în economia europeană. Dar, ca atare, intrarea capitalului financiar nu modifică scenariul complex pe care îl întrevedem pe termen scurt. Este necesară consolidarea așteptărilor cu reforme concrete care să deblocheze investițiile productive, oferind societății un orizont de prosperitate partajată.

În ceea ce privește comerțul cu China, achizițiile spaniole de mărfuri produse de gigantul asiatic au crescut cu 57% în perioada 2019-2024, un ritm superior altor mari economii europene. Astăzi, China reprezintă peste o cincime din importurile spaniole din țări non-comunitare, un rezultat apropiat mediei europene. Se remarcă bunurile de consum, cu 43% din totalul importat de Spania din China, cu aproape zece puncte mai mult decât media europeană. Invers, bunurile de echipament reprezintă 36% din total, cu șase puncte sub media europeană.