Termenul limită pentru depunerea cererilor de legalizare a statutului pentru imigranții aflați în situație neregulamentară, care locuiesc sau lucrează în cele 83 de municipalități din Valencia devastate de dezastrul natural (DANA), se apropie de final. Guvernul Spaniei a anunțat anterior că va acorda permise de rezidență și de muncă valabile un an pentru persoanele afectate și rudele lor cele mai apropiate. În cazul rudelor străine ale victimelor decedate, acest termen poate fi extins până la cinci ani.

La momentul lansării măsurii, Executivul estima că aproximativ 25.000 de persoane ar putea beneficia de aceasta. În aprilie, ministrul Migrației, Elma Saiz, a precizat că aproape 23.000 de imigranți solicitaseră deja includerea în acest proces, iar 95% dintre cereri primiseră o rezoluție favorabilă. Însă, cu doar câteva zile înainte de expirarea termenului, sute de persoane se confruntă în continuare cu un adevărat labirint birocratic în încercarea de a demonstra că și ele au fost victime ale tragediei.

La momentul aprobării regularizării, mai multe asociații legate de imigrație au atras atenția asupra situației precare în care ar putea rămâne cei care nu dețin un certificat de înregistrare a domiciliului (empadronamiento). Oficiul pentru Străini din Valencia s-a arătat dispus să accepte documente emise de primării, denumite „rapoarte de reședință efectivă”. Cu toate acestea, în timp ce unele autorități locale au optat pentru o mai mare flexibilitate, altele, inexplicabil, se delimitează complet sau chiar refuză eliberarea acestor certificate, așa cum au criticat diverse ONG-uri.

Evenimentul DANA a demonstrat, în fața discursului xenofob, că mii de cetățeni născuți în străinătate se confruntă cu aceleași probleme și preocupări ca și vecinii lor născuți în Spania. Dar a arătat și că viața într-o situație neregulamentară sau munca în economia subterană atrag o serie de obstacole — acces dificil la locuință, rasism, lipsa unui contract de muncă sau a unui cont bancar — în fața cărora birocrația nu poate deveni un zid suplimentar.

Cu toate precauțiile necesare, Guvernul trebuie să dea dovadă de mai multă flexibilitate pentru a facilita cât mai mult regularizarea acelor persoane care în acest moment sunt prinse în imposibilitatea de a demonstra administrativ propria existență și situație vitală. În primul rând, prelungind termenul de depunere a documentelor, care s-a dovedit a fi clar insuficient. Și, în al doilea rând, acceptând alte mijloace legale de probă valabile (cum ar fi certificate medicale sau școlare, plângeri depuse, declarații de martori și chiar fotografii și videoclipuri personale) care să ateste această situație.

Contrariul va condamna acești cetățeni să rămână prizonierii unei anormalități care le încalcă demnitatea ca persoane și drepturile, exact ceea ce Guvernul se presupune că intenționa să rezolve prin regularizarea extraordinară, și nu invers. Dacă acest lucru este valabil în condiții normale, cu atât mai mult după o catastrofă care a cauzat peste 220 de decese.