În regiunea Valencia din Spania, un proiect inedit prinde contur: înființarea unei școli de ciobani. Inițiativa aparține Observatorului de Pastoralism Extensiv al Mediteranei (OPEM), o organizație non-profit dedicată promovării și conservării creșterii tradiționale a animalelor în zona mediteraneană.

OPEM a fost fondat acum opt ani de un grup de persoane, printre care și crescătorul de animale și ciobanul Paco Rubio. Aceștia consideră că pastoralismul extensiv, foarte diferit de creșterea intensivă în ferme, este un sector productiv esențial în activitatea agricolă, deși adesea subestimat. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INE), regiunea Valencia a pierdut în ultimul deceniu 30% din capacitatea teritorială agricolă și zootehnică.

Scopul OPEM este de a crea un centru de formare specializat în Rincón de Ademuz, care să deservească Valencia, Insulele Baleare și Murcia. Zona oferă deja infrastructură, pășuni, oi și oameni dornici să participe la proiect. Bugetul estimat pentru înființarea școlii este de aproximativ 600.000 de euro.

Paco Rubio recunoaște că, deocamdată, proiectul este un „castel în aer”, dar organizația analizează modelele de succes ale altor școli de ciobani din Spania: cele semipublice din Aragon și Catalonia, cea publică din Andaluzia și cele private, gestionate de ONG-uri, din Țara Bascilor și Extremadura. OPEM înclină spre un model mixt, cu finanțare publică și gestionare privată.

Școala se adresează atât celor din mediul urban atrași de „epica” meseriei, cât și celor care se încadrează în cerințele Politicii Agricole Comune (PAC) a UE. Cursurile de formare existente sunt adesea prea teoretice și amestecă metodele intensive cu cele extensive, nefiind utile pentru cineva care vrea să devină cu adevărat cioban. Școala ar putea fi utilă și pentru învățământul profesional dual, care necesită practică.

Nimeni nu neagă dificultățile meseriei, care implică muncă zilnică, 365 de zile pe an, indiferent de vreme sau sărbători. Totuși, structura agrară mediteraneană, mai ales în Valencia, necesită adesea activități complementare. O oportunitate pentru absolvenții școlilor din Spania este munca sezonieră în Austria sau Elveția, unde ciobanii spanioli și portughezi pot câștiga până la 5.000 de euro pe lună, permițându-le să treacă iarna acasă.

Rentabilitatea creșterii extensive este esențială pentru conservarea activității, adaugă Arturo Zaragoza de la sindicatul agricol Unió Llauradora i Ramadera. Mulți crescători păstrau mieii pentru Crăciun sau alte sărbători, dar în acele perioade, comerțul mare „inundă piața cu două vapoare de carne din Australia”, subminând eforturile producătorilor locali. Zaragoza subliniază că, deși este o muncă grea, dacă ar putea crea o lume ideală, ar dori să vadă mulți ciobani, deoarece aceștia activează în zonele cele mai naturale, montane, unde alte posibilități economice sunt limitate.

Pe lângă rolul economic, creșterea animalelor pe pășuni are un beneficiu ecologic important: previne incendiile forestiere, menținând vegetația sub control. „Acolo unde nu există animale, pădurea se «murdărește» mult mai mult și facilitează propagarea rapidă a incendiilor”, explică Zaragoza, preferând sprijinirea unui cioban cu turma sa în locul plății pentru defrișări mecanice.

Un exemplu de succes este școala de ciobani din San Juan de Plan (Huesca), Aragon. Primarul Roberto Serrano povestește că au format 50 de ciobani și ciobănițe în cinci promoții, cu o proporție semnificativă de femei (până la 40%). Tehnologia modernă, cum ar fi zgărzile GPS și gardurile virtuale, ajută la gestionarea turmelor pe terenuri extinse, permițând ciobanilor chiar și câteva zile libere.

Școala din San Juan de Plan atrage studenți de diverse vârste și este vitală pentru comunitatea locală de 150 de locuitori cu 11 ferme. Aceasta nu doar oferă o meserie, ci și crește respectul pentru profesie și încurajează tinerii. Serrano concluzionează că școlile de ciobani nu rezolvă toate problemele sectorului, dar contribuie semnificativ la păstrarea acestei culturi și a acestei meserii.