Germania, considerată în mod tradițional motorul economic al Europei, se confruntă cu provocări serioase. Pentru al treilea an consecutiv, creșterea sa economică rămâne lentă, iar deși o bună parte a continentului se confruntă cu aceeași problemă, cazul Germaniei capătă o importanță deosebită. Fiind cea mai mare economie din zona euro, evoluția sa influențează decisiv condițiile din restul blocului, având implicații directe pentru statele membre, inclusiv România.

Economia germană abordează numeroase provocări. Trei dintre ele par a fi deosebit de relevante: creșterea datoriei publice, schimbările în cadrele fiscale și comerciale și îmbătrânirea populației. Modul în care acestea vor fi abordate va condiționa atât perspectivele de redresare ale Germaniei, cât și direcția Uniunii Europene.

La orizont planează, de asemenea, o a patra provocare ce ar putea ajunge să domine mandatul lui Merz (ca figură politică importantă): AfD (Alternativa pentru Germania).

Unul dintre axele noii direcții economice asociate lui Merz este angajamentul său pentru o politică fiscală mai expansivă. Se anticipează că datoria Germaniei față de PIB ar putea depăși cu mult pragul de 60% stabilit de UE. Aceasta reprezintă o schimbare față de prudența fiscală tradițională germană și reflectă necesitatea unor investiții publice mai mari în fața provocărilor structurale și geopolitice.

Cu toate acestea, această creștere a îndatorării publice poate afecta condițiile financiare dincolo de Germania. Mai exact, s-ar putea traduce într-o creștere a costului de finanțare pentru alte țări cu niveluri ridicate de datorie și deficit, cum ar fi Franța, Italia sau Spania. Statele membre UE, inclusiv România, monitorizează îndeaproape aceste evoluții.

Efectul se va resimți și în sectorul de afaceri. O datorie publică mai mare se reflectă, de obicei, într-o creștere a costului creditului pentru companii. Firmele din UE s-ar putea confrunta, prin urmare, cu un mediu de finanțare mai exigent în următorii ani.

Guvernul (sau viziunea politică) asociată lui Merz se prezintă cu o orientare favorabilă afacerilor, cu posibile reduceri ale impozitului pe profit și amortizări accelerate ale investițiilor. În cazul în care vor fi aplicate, aceste măsuri ar putea stimula investițiile în Germania și ar beneficia indirect firmele din alte țări UE care colaborează cu parteneri germani.

Cu toate acestea, marja fiscală pentru implementarea lor se reduce progresiv. În fața creșterii cheltuielilor publice și a costului datoriei, guvernul german ar putea fi nevoit să majoreze alte taxe. Cei mai probabili candidați ar fi impozitul pe venit și TVA. Deși aceste creșteri ar putea fi necesare, ele ar putea frâna consumul intern și încetini creșterea economică.

La acestea se adaugă un posibil impact asupra unei economii orientate către export precum cea germană. O eventuală deteriorare a relațiilor comerciale ale Germaniei cu Statele Unite ar putea deschide ușa unui comerț intracomunitar mai intens. Țările din UE ar putea beneficia de o reconfigurare a lanțurilor de aprovizionare și a fluxurilor de investiții în interiorul continentului.

La fel ca alte economii avansate, Germania se confruntă cu îmbătrânirea populației și cu rate de natalitate foarte scăzute. În ciuda dezechilibrului crescând între contribuabili și pensionari, planurile asociate lui Merz prevăd menținerea pensiilor actuale și a vârstei de pensionare la 67 de ani, vârstă pe care mulți nu o ating în practică din cauza pensionărilor anticipate.

Fără o creștere semnificativă a participării pe piața muncii sau a imigrației nete, sustenabilitatea sistemului de pensii german este în pericol. Soluțiile sunt nepopulare, dar inevitabile: reducerea prestațiilor, creșterea contribuțiilor sociale sau majorarea vârstei de pensionare. Evitarea acestei dezbateri va agrava doar povara fiscală pe termen lung. Deși această provocare nu este exclusivă Germaniei, acolo este percepută cu o intensitate mai mare.

România, ca membru UE, nu poate fi disociată de direcția Germaniei. Economiile europene sunt puternic conectate prin comerț, investiții și apartenența la UE. Dacă guvernul (sau viziunea politică) asociată lui Merz reușește să reactiveze creșterea germană, companiile din UE vor beneficia de îmbunătățirea cererii și a investițiilor în întreaga Europă.

Pe de altă parte, un rol mai ferm al Germaniei în politica internațională — în special în ce privește normele comerciale globale — ar putea aduce stabilitate în Europa. Merz a declarat că politica externă este o prioritate și ar putea oferi UE o leadership mai clară. O Germanie mai sigură pe sine și angajată în favoarea Europei ar fi un aliat strategic important pentru întreaga Uniune.

În următoarele luni vom ști dacă noul executiv german (sau direcția politică) este capabil să echilibreze sprijinul fiscal, reformele structurale și sustenabilitatea, deși confruntarea politică cu extrema dreaptă ar putea consuma o bună parte din energia guvernului. În orice caz, succesul Germaniei este benefic pentru întreaga Europă.