Prima indicație spre Ciudad de Vascos apare abia la vreo cinci kilometri distanță, dacă se merge pe drumul regional (CM-4104) spre vest de provincia Toledo. La intrarea pe teritoriul, care este o zonă naturală protejată pentru păsări (ZEPA), un panou informează despre regimul vizitelor: „Deschis: sâmbăta de la 9 la 14”. Cu excepția perioadei de la începutul lunii februarie până la mijlocul lunii mai, când intrarea este închisă din cauza sezonului de reproducere al păsărilor.
Apoi, pe un drum accidentat, care traversează câteva proprietăți private, vizitatorii ajung la intrarea în acest oraș andaluz, părăsit în secolul al XI-lea, pe jumătate ascuns printre stejari și măslini, scăldat de râul Uso, care în acest punct s-a transformat în lacul de acumulare Azután. O alternativă este să mergi pe jos, dar acest traseu este potrivit doar pentru turiștii experimentați.
După aceasta începe o călătorie fascinantă înapoi cu o mie de ani, spre un sit arheologic pe care experții adoră să-l descrie într-un singur cuvânt: „Magic”.

Arheologul Miguel Ángel Bru explică, aflându-se în inima Ciudad de Vascos, ce face ca acest oraș, fondat pe teritoriul Al-Andalus în secolul al X-lea, să fie special și unic: „Unicitatea absolută a acestui monument constă în faptul că, din cauza situației geopolitice din secolul al XI-lea – războaiele dintre două lumi absolut opuse, castilienii și almoravizii – a apărut o graniță care a dus la părăsirea completă a orașului, cu tot ce putea fi în el: centre, școli, comerț, cartiere meșteșugărești, metalurgie...”
El precizează: „Nu a existat o ocupație ulterioară, așa cum s-a întâmplat în alte orașe sau situri arheologice, unde structura arheologică a fost distrusă”. Și subliniază consecința: „Este singurul oraș întreg din acea epocă care a rămas într-o stare conservată, deoarece în apropiere nu au existat așezări care să-l fi jefuit, iar după abandonare a fost folosit doar o scurtă perioadă de timp ca carieră de piatră”.

Au trecut secole înainte de a apărea primele mențiuni despre Ciudad de Vascos, iar în secolul al XX-lea arhitectul Leopoldo Torres Balbás a fost printre primii care l-au descris, identificându-l ca „oraș hispano-musulman”. „Faptul că monumentul este cunoscut astăzi se datorează arheologului Ricardo Izquierdo, care a început să lucreze acolo în 1975”, subliniază Jorge de Juan, actualul conducător al proiectului de cercetare, care a preluat ștafeta de la Izquierdo în 2022 și a lucrat în zonă din 1990.
În jumătate de secol de cercetări, „s-au făcut progrese extraordinare, deși mai sunt multe de aflat”, afirmă Miguel Ángel Bru, fost co-director, a cărui teză de doctorat a reflectat „sute de ore de muncă, gestionare și popularizare” pe acest teritoriu, începând cu 2008.
Dar dacă funcționarea Ciudad de Vascos a fost dezvăluită, centrul puterii politice (alcazaba) și structura urbană, înconjurată de un zid de trei kilometri, au fost identificate; dacă au fost săpate cartiere și au fost descoperite cimitire (două), ateliere de tăbăcărie și chiar un hammam... Dacă, în definitiv, această mărturie este unică în peninsulă, de ce semnificația sa nu a pătruns încă în societate, așa cum s-a întâmplat printre specialiști?

„Principala dificultate este accesul la monument din motive istorice și orografice: deoarece Ciudad de Vascos se află într-un loc îndepărtat, departe de principalele căi de comunicație, a rămas neobservat”, analizează Miguel Ángel Bru. În plus, „trebuie să intri într-un parc natural, iar acest lucru este dificil pentru public”.
Acest aspect este bine cunoscut primarului din Navalmoralejo, municipalitatea unde se află proprietatea privată pe care se află cele opt hectare ale vechii așezări, protejate ca patrimoniu cultural din 1931. „Nu avem probleme cu faptul că proprietarii cedează terenul pentru extinderea drumului și pentru ca mașinile să poată circula în ambele direcții; dificultatea constă în finanțare, deoarece lucrarea costă mult”, recunoaște Juan Carlos Cabello. O povară substanțială pentru primăria, care are doar o jumătate de sute de locuitori, dar care în prezent depune eforturi considerabile pentru a deschide un centru de informare Ciudad de Vascos, dedicat arheologiei și tradițiilor ceramice ale regiunii. „Au fost deja investiți 355.000 de euro și tocmai am primit 20.000 de euro de la consiliul provincial Toledo pentru includerea de conținut audiovizual”, informează Cabello.

În oglinda retrovizoare se mai vede povara grea a unor proiecte consecutive eșuate de a asigura accesul unui număr mai mare de vizitatori în zonă. Acum zece ani au fost finalizate investiții de două milioane și jumătate de euro, pe care consiliul provincial Toledo și Confederația Hidrografică Tajo le-au alocat pentru crearea unei poteci ecologice și construirea de debarcadere pentru sosirea unei nave turistice cu șaizeci de locuri. „Ideea a fost bună, dar soluția aleasă, probabil, nu a fost cea mai bună și, în cele din urmă, a fost stigmatizată politic”, analizează arheologul Miguel Ángel Bru, care rezumă consecințele eșecului proiectului: „Nu s-a reușit transformarea Ciudad de Vascos într-o resursă turistică”. În prezent, podețele construite de la râu până la ziduri se deteriorează din cauza lipsei de întreținere, iar nava, care nu a intrat niciodată în navigație, tocmai a fost vândută la licitație și lichidată la mai puțin de jumătate din prețul de achiziție.

Dar nu acest aspect – sosirea vizitatorilor – este cel care preocupă cel mai mult echipa actuală. „Acum, prioritatea este conservarea, o condiție necesară pentru a putea face alți pași”, spune arheologul Jorge de Juan, care avertizează: „Dacă vom insista prea mult, acest loc va suferi”. Principalul cercetător al proiectului, în care participă diverse universități din țară, CSIC și centrul francez CNRS, informează că, înainte de a crește numărul de persoane care vizitează locul, „trebuie luate măsuri preventive pentru a garanta că mediul este pregătit”.

Cu aceasta este de acord Bru, unul dintre specialiștii cei mai dedicați sarcinii de popularizare a Ciudad de Vascos: „Este extrem de important ca vizitarea să fie controlată, organizată și să nu înceapă până nu va fi stabilit și marcat un traseu”.

Și totuși, tocmai această particularitate de fortăreață inexpugnabilă – chiar și după o mie de ani de la apogeu – este cea mai interesantă valoare a acestei enclave. „Este un loc minunat și se distinge prin faptul că s-a păstrat, deoarece se află într-un loc izolat, care nu a fost prea antropic”, analizează Jorge de Juan. Cercetătorul notează că orașul a fost conceput într-un „mediu aspru” și că „dacă vom construi o autostradă sau se va afla într-o câmpie înconjurată de baruri, vom pierde această senzație de spațiu magic”.
Această realitate nu împiedică să ne amintim că „accesul nu este interzis și nici restricționat” sau că „proprietatea ne-a permis întotdeauna accesul, munca și ne-a oferit multe mijloace”. În orice caz, „parcurgerea anumitor locuri depinde deja de tine: dacă vrei să mergi pe Teide, în Machu Picchu sau pe Everest, condițiile sunt condiții”, explică De Juan.

Așadar, înainte de această redescoperire finală a monumentului de către societate, este necesar să se găsească un model de echilibru care, în opinia managerilor, să permită combinarea conservării, cercetării și diseminării informațiilor. „Monumentul și popularizarea sa sunt importante pentru zonele slab populate, precum a noastră”, subliniază primarul din Navalmoralejo, Juan Carlos Cabello, care, împreună cu predecesorul său în funcție timp de zece ani, a luptat pentru deschiderea a ceea ce pare a fi centrul de informare definitiv.
În acest sens, arheologii Jorge de Juan și Miguel Ángel Bru sunt de acord că fiecare pas care va fi făcut în viitor necesită cooperarea și acordul tuturor părților interesate. Între timp, se apropie momentul încheierii vizitei la Ciudad de Vascos. Puținii vizitatori care au vizitat în această dimineață vechiul oraș islamic pleacă cu sentimentul că au atins o enclavă cu adevărat magică, care și astăzi refuză să fie „reconquistată”.