În Buenos Aires, unde pereții parcă prind viață, pictura murală politică nu este doar o modalitate de a transmite un mesaj politic, ci este o artă și o afacere cu o istorie de peste un secol.

În ajunul alegerilor, profesioniștii în domeniu, cunoscuți sub numele de pictori politici, transformă pereții orașului în panouri publicitare pentru candidați. Echipele de artiști lucrează rapid și eficient, transformând pereții obișnuiți în pânze vibrante cu sloganuri politice.

Unul dintre acești maeștri este Miguel Ángel Cabral, mai cunoscut sub numele de „Chino”. El și echipa sa aplică inscripții și imagini, folosind tehnici speciale pentru un rezultat rapid și de calitate. „Chino” își pune semnătura de 33 de ani pe zeci de astfel de lucrări, transformând pereții orașului într-o galerie de declarații politice în continuă schimbare.

Dacă în São Paulo arta stradală este cunoscută sub numele de pichação, iar Bristol este cunoscut ca „leagănul lui Bansky”, Buenos Aires se remarcă prin graffiti-urile sale politice. Acest tip de artă a apărut la începutul anilor 1920 și a supraviețuit interdicțiilor, iar acum a devenit o parte integrantă a vieții politice.

Maximiliano Sahonero, un fost deputat, a fost el însuși cândva implicat în pictura politică. El notează că aceste graffiti sunt o parte a culturii argentiniene, un mod de exprimare de sine și un instrument de luptă politică. Din anii '90, aceasta s-a transformat într-o afacere, unde echipe de artiști lucrează pentru diferite forțe politice, adesea fără a-și face publică munca.

Acest fenomen are chiar și propriul film - documentarul „Cuerpo de letra” (2015). Regizorul Julián D’Angiolillo vorbește despre modul în care echipele de artiști pot lucra pentru diferite partide, fără a indica întotdeauna stilul lor de autor. Potrivit acestuia, este și o modalitate de a influența lupta internă a partidului.

Artiștii lucrează noaptea, rapid și discret, iar munca lor trezește interes și curiozitate în rândul localnicilor. Deși unii pereți, cum ar fi cei de pe autostrăzi aglomerate, nu mai pot fi folosiți, pictura politică continuă să trăiască, rămânând o parte a peisajului cultural din Buenos Aires. Și, după cum observă D’Angiolillo, ei îndeplinesc, de asemenea, un rol social important, oferind de lucru locuitorilor din zone.