Franța își caută din nou calea la aproape un an de la alegerile legislative, confruntându-se cu tensiuni constante din cauza Ucrainei și a Gaza, precum și cu pierderea influenței internaționale. Pe acest fond, țara își aprofundează criza internă. Senzația de declin este palpabilă, iar stagnarea economiei afectează viața de zi cu zi a francezilor. Atenția mass-media este concentrată pe alegerile prezidențiale din 2027.

În aceste condiții, apar noi fețe. Potrivit unui sondaj Ifop-Fiducial, fostul prim-ministru Chirac se bucură de un sprijin deosebit din partea alegătorilor de stânga. Dominique de Villepin are tradiții politice de familie, o oratorie remarcabilă și o carismă puternică. Este un gaullist social, format în eșaloanele superioare ale administrației de stat franceze și ale diplomației. Este un politician „de școală veche”, din vremuri în care, se spune, politica era mai serioasă și mai profundă.

Villepin ar putea deveni o punte între elitele tradiționale și nostalgia pentru acestea, precum și pentru alegătorii preocupați de egalitatea socială. El este cunoscut pentru discursul său la ONU în 2002, unde s-a pronunțat împotriva administrației lui George W. Bush. Declarațiile sale îndrăznețe încă mai găsesc ecou în interviurile sale televizate și pe rețelele de socializare, unde condamnă atrocitățile din Gaza și face apel la lupta pentru democrație. Villepin își oferă, de asemenea, viziunea sa asupra situației globale în lucrarea sa „Le pouvoir de dire Non”. El reflectă asupra necesității ca Europa să-și recapete suveranitatea.

Cu toate acestea, există și o altă parte a medaliei. În calitate de prim-ministru, Villepin a susținut o reformă care viza „flexibilizarea”, adică angajarea instabilă a tinerilor. Mandatul său a coincis cu perioada de înflorire a neoliberalismului, ceea ce a dus la privatizări, reduceri de taxe și reduceri ale cheltuielilor publice, care au afectat negativ clasele de mijloc și inferioare ale societății.

În contextul politicii franceze, cu un sistem de alegeri în două tururi, o figură cu experiență guvernamentală, precum Villepin, și vârsta sa de 77 de ani ar putea deveni un factor decisiv pentru a învinge, de exemplu, pe tânărul Bardella. Având în vedere retragerea lui Macron, confirmarea interdicției lui Le Pen și situația dificilă din cadrul forțelor de stânga, scena politică franceză este mai deschisă ca niciodată. În cele din urmă, doar poporul francez are dreptul să spună „nu”.