Curtea Supremă spaniolă relaxează cerințele pentru concedieri: ce înseamnă

Curtea Supremă spaniolă relaxează cerințele pentru concedieri: ce înseamnă

În câteva cuvinte

Curtea Supremă spaniolă a modificat practica concedierilor, relaxând cerințele pentru companii cu privire la audierea prealabilă a angajaților. Noua decizie poate afecta mărimea compensațiilor.


Curtea Supremă din Spania a emis o hotărâre care relaxează cerințele pentru companiile care concediază angajați fără a le asculta poziția în prealabil. Curtea a clarificat poziția sa cu privire la această problemă, ceea ce ar putea scuti multe companii de plata de compensații.

În două noi hotărâri, datate 5 și 11 martie, instanța a clarificat jurisdicția sa cu privire la concedieri, în care nu a fost efectuată o audiere prealabilă a angajatului. Acest lucru poate scuti companiile de plata de compensații, a căror sumă ar putea ajunge la 33 de zile de salariu pentru fiecare an de lucru, dar nu mai mult de 24 de salarii lunare, sau 45 de zile și 42 de salarii lunare pentru contracte încheiate înainte de 12 februarie 2012. Judecătorii au remarcat că această cerință nu se aplică cazurilor care au avut loc înainte de noiembrie anul trecut, deoarece până în acel moment angajatorii nu erau obligați să ofere angajaților posibilitatea de a se apăra de acuzațiile aduse.

„În toate cazurile în care concedierea a avut loc înainte de schimbarea doctrinei noastre (...), nu se putea cere în mod rezonabil angajatorului să ofere angajatului o astfel de oportunitate de a-l asculta, deoarece, în momentul în care a fost inițiată concedierea, această cerință nu putea fi aplicată”, se arată în noile decizii ale instanței.

Plenul Camerei Sociale a Curții Supreme a decis la 18 noiembrie că concedierile fără o audiere prealabilă a angajatului sunt ilegale și, prin urmare, nule. Instanța a menționat că este necesar să se aplice direct prevederile Convenției nr. 158 a Organizației Internaționale a Muncii, care este în vigoare în Spania din 1986 și se bazează pe principiul dreptului la apărare. Această clauză prevede: „Relația de muncă a unui angajat nu trebuie să fie încheiată din motive legate de comportamentul sau performanța acestuia, până când nu i se oferă posibilitatea de a se apăra de acuzațiile aduse, cu excepția cazului în care nu se poate aștepta în mod rezonabil ca angajatorul să îi ofere o astfel de oportunitate”.

La patru luni după schimbarea doctrinei în acest domeniu, instanța s-a concentrat pe excepția prevăzută în Convenție („cu excepția cazului în care nu se poate aștepta în mod rezonabil ca angajatorul să îi ofere o astfel de oportunitate”) și a recunoscut că obligația de audiere prealabilă a angajatului nu poate fi transferată și impusă în toate cazurile.

După cum se explică în deciziile instanței, din anii optzeci, s-a aplicat o jurisprudență care proteja modul de acțiune al companiilor care nu ofereau angajaților posibilitatea de a se apăra de acuzațiile care le-ar putea duce la concediere, deoarece aceasta nu era o cerință expresă, cu excepția unor cazuri specifice, cum ar fi reprezentanții legali ai lucrătorilor, reprezentanții sindicatelor și membrii de sindicat. Potrivit judecătorilor, în acest fel a fost creat un fel de „principiu al securității juridice”, astfel încât această problemă nici măcar nu a fost dezbătută în instanțe până când nu a reapărut la sfârșitul anului trecut.

Astfel, Curtea Supremă consideră că „nerespectarea audierii prealabile a angajatului în concedieri, care preced doctrina pe care am corectat-o în STS 1250/2024 [decizia din noiembrie în care a fost introdusă această cerință], nu poate fi calificată ca nejustificată și, cu atât mai puțin, ca nulă, ca urmare sau efect al omiterii audierii prealabile”.

Curtea Supremă a analizat această problemă în legătură cu două apeluri depuse de persoane concediate, care au insistat asupra unificării doctrinei, descoperind discrepanțe între deciziile pronunțate împotriva lor de către instanțele superioare de justiție (în acest caz, Comunitatea Valenciană și Navarra), care au validat acțiunile companiilor, și decizia instanței superioare de justiție din Extremadura din 15 septembrie 2023, care deja atunci a subliniat necesitatea ca angajatul să se poată apăra de posibilitatea concedierii.

În special, apelul din Navarra a fost depus de un angajat al securității private a stadionului Reino de Navarra din Pamplona. Concedierea sa a fost consecința permiterii accesului unui grup de persoane care nu aveau bilete la meciul de fotbal dintre Osasuna și Real Madrid pe 18 februarie 2020. Compania a încercat să îl contacteze prin telefon și prin aplicația WhatsApp pentru a-l informa de concediere și, deși nu a reușit, concedierea a avut totuși loc. Un alt caz este cel al unei companii din Alicante care a decis să renunțe la serviciile unuia dintre angajații săi din centrul său din San Pedro del Pinatar (Murcia) în decembrie 2021, care și-a insultat colegii. Compania a predat o scrisoare de concediere fără a efectua o audiere prealabilă.

În ambele situații, Curtea Supremă a subliniat că nu se poate cere companiei să aplice o normă care până acum nu exista, motiv pentru care confirmă că aceste contracte au fost reziliate din motive disciplinare. Și adaugă că se aplică pur și simplu „excepția de la norma însăși în cauză, care permite evaluarea motivului pentru care angajatorul nu a oferit o audiere prealabilă angajatului și care, în aceste cazuri, este rezonabil justificată”.

Про автора

Elena este o jurnalistă specializată în cultură și artă. Articolele ei se remarcă prin stilul rafinat și înțelegerea profundă a proceselor artistice.