Reputatul fotoreporter Moises Saman, care colaborează cu agenția Magnum, a fost distins cu prestigiosul premiu Pulitzer. Saman, ale cărui lucrări au acoperit conflicte din Irak, Afganistan, Siria, Libia și Sudan de-a lungul a peste două decenii, a primit premii pentru reportajele din Siria pentru revista The New Yorker și pentru acoperirea internațională ca parte a echipei The New York Times.

Într-un interviu, Saman a povestit despre cum o întâmplare l-a adus în această profesie. S-a născut în Lima, în copilărie s-a mutat la Barcelona, iar mai târziu în Statele Unite. După ce a lucrat în restaurante și a distribuit liste telefonice, s-a înscris la universitate, unde atenția i-a fost atrasă de fotografiile despre războiul din Iugoslavia. Acesta a fost momentul decisiv.

„Am reacționat la asta”, își amintește fotograful. Astăzi, el este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai importanți fotografi din lume, lucrând cu publicații precum The New York Times, The New Yorker și Time. Saman a primit două premii Pulitzer, o recunoaștere importantă a muncii sale. De asemenea, este laureat a numeroase premii World Press Photo.

Saman își împărtășește impresiile despre premii, menționând că pentru el este în același timp emoționant și inconfortabil. El subliniază că și-ar dori ca valoarea acordată fotografiilor sale să corespundă valorii vieților oamenilor pe care i-a surprins. Saman a ajuns în Siria la două zile după căderea regimului și s-a confruntat cu o țară epuizată, unde demnitatea și resemnarea s-au unit. El observă că tinerii care au supraviețuit războiului abia își pot imagina viitorul. Pentru Saman, întoarcerea în Siria a fost o modalitate de a încheia un cerc care i-a marcat parcursul profesional și personal.

Fotograful a vorbit, de asemenea, despre abordarea sa asupra muncii, despre dorința de a arăta complexitatea conflictelor în care rolurile victimelor și călăilor se schimbă constant. El încearcă să evite obiectivitatea și se străduiește să transmită emoții. Fotografiile sale din Siria se disting prin estetică, unde încearcă să arate oameni, nu doar victime. Saman consideră că o fotografie bună este una cu care poți interacționa, care te face să te gândești și să simți ceva profund.

Saman subliniază, de asemenea, importanța menținerii demnității oamenilor în condiții de conflict, spunând povești despre oameni cu nume, biografii, vise, amintiri și frici.