Acordul dintre Junts per Catalunya și Guvern pentru gestionarea competențelor în materie de imigrație

Acordul dintre Junts per Catalunya și Guvern pentru a lăsa în mâinile Generalitat-ului gestionarea competențelor în materie de imigrație a pus accentul pe cerințele pe care le impune partidul lui Carles Puigdemont pentru regularizarea cetățenilor străini care intenționează să se stabilească în Catalonia. Obiectivul este de a fixa prin lege gradul de „catalanitate” pe care trebuie să-l acrediteze o persoană pentru a putea accesa permisele de ședere și de muncă. Acesta este un aspect crucial, recunosc cei de la Junts. „Fără imigrație nu există progres”, a declarat Carles Puigdemont la prezentarea pactului cu socialiștii, avertizând totodată că „fără integrare, nu există națiune”. Textul convenit cu PSOE nu definește nicio cerință de cunoaștere a limbii catalane și face trimitere la cadrul legal în vigoare, dar cei de la Puigdemont au intenția ca, odată ce Congresul Deputaților a validat transferul de competențe, Parlamentul să reglementeze o listă de cerințe, mai severe decât cele aflate deja în vigoare acum.

În timpul congresului său politic din octombrie trecut, când Carles Puigdemont a fost ales președinte al formațiunii, Junts a aprobat o prezentare care face aluzie la „supraviețuirea catalanității”. Același concept este introdus în expunerea de motive a propunerii de lege pentru a transfera Generalitat-ului competențele în materie de imigrație, în punctul în care se menționează că „18% din populația catalană are naționalitate străină”. Partidul postconvergent abordează gestionarea imigrației ca pe un element nuclear pentru a avea o incidență transversală în Catalonia și consideră transferul dosarului ca pe un atu cu valoare multiplă. Pe de o parte, îi servește pentru a contracara acordurile recente privind finanțarea și infrastructurile încheiate de ERC cu Guvernul, iar pe de altă parte, intenționează să fie un paravan pentru a dilua discursul fals al extremei drepte identitare. În plus, Junts vrea să folosească acordul cu Pedro Sánchez pentru a-l presa pe Salvador Illa și a-l plasa în vizor dacă apar îndoieli cu privire la eficacitatea transferului. „Am încheiat un acord fiind în opoziție”, a subliniat Puigdemont. „Parlamentul are mult de lucru”, a adăugat Turull.

În cazul în care se obține majoritatea în Congresul Deputaților pentru a oficializa transferul, în planul Junts se află ideea de a aduce în Parlament un proiect normativ, cu cerințe concrete pentru persoanele migrante. Obiectivul este de a condiționa eliberarea de permise și documente de posibilitatea de a acredita o cunoaștere a limbii catalane. „În rapoartele de înrădăcinare, catalana este deja un element pentru a evalua dacă acea persoană a dobândit un grad de înrădăcinare suficient care să ateste reînnoirea șederii sale în Catalonia, dar acest lucru nu se întâmplă”, afirmă Puigdemont.

În Catalonia, străinii aflați în situație neregulamentară care doresc să opteze pentru un permis de ședere pentru înrădăcinare – una dintre căile prevăzute de Legea străinilor – trebuie să obțină în prealabil, în mod obligatoriu, un raport care să ateste un anumit nivel de înrădăcinare în societate. Persoanele interesate trebuie să se adreseze în primul rând primăriei orașului în care locuiesc, deși în cele din urmă Generalitat-ul este cel care, din 2012, se ocupă de raport. În 2017, Generalitat-ul a aprobat o instrucțiune pentru a unifica criteriile de măsurare a acestui nivel de integrare. Una dintre cerințele care se solicită pentru obținerea unui raport favorabil este cea lingvistică.

Norma prevede ca, în timpul unui interviu cu tehnicienii, străinii să demonstreze o „competență lingvistică de bază” atât în catalană, cât și în castiliană. Adică, să înțeleagă „cuvinte cotidiene” și „fraze simple” și „să poată interacționa foarte ușor, cu condiția ca cealaltă persoană să vorbească încet și clar”. Dacă nu acreditează această performanță lingvistică „în limbile oficiale ale Cataloniei (catalană și castiliană), atât documentul de propunere, cât și raportul de înrădăcinare consecutiv trebuie să fie „nefavorabile”.

Dar persoana care solicită înrădăcinarea dispune de o altă cale: formarea. Norma distinge aici în funcție de limbă. Pentru catalană, se cere fie un certificat care să ateste nivelul A1 (cel mai de bază), fie o formare minimă, oficială și reglementată, de 45 de ore. Pentru castiliană, se cere doar acest curs de 45 de ore. Cu o notă de subsol: oricâte cursuri ar fi urmat, dacă pe parcursul interviului tehnicienii constată „că persoana solicitantă nu vorbește și nu înțelege nicio limbă oficială”, raportul trebuie să fie nefavorabil.

Surse familiarizate cu aceste proceduri explică faptul că, în practică, atunci când motivul raportului nefavorabil este doar necunoașterea limbii catalane, Oficiul pentru Străini – însărcinat cu procesarea autorizației de permis de ședere – continuă cu procesul.

Avocatul Poporului a depus un recurs la Tribunalul Constituțional în 2010 pentru a contesta cerința, în Catalonia, a unei serii de cerințe lingvistice care afectau persoanele migrante deoarece, conform celor stabilite atunci, atacă obiectivul comun de integrare socială a străinului în societatea spaniolă.