Madridul se confruntă cu o situație paradoxală: adăposturile pentru persoanele fără adăpost sunt pline, dar, conform datelor oficiale, numărul celor care trăiesc pe străzi este în scădere. Această contradicție ridică semne de întrebare cu privire la metodele de contabilizare și imaginea reală a problemei persoanelor fără adăpost în capitala spaniolă.

Resursele municipale de asistență pentru persoanele fără adăpost, cum ar fi adăposturile și centrele, funcționează la capacitate maximă. În același timp, conform datelor primăriei, numărul persoanelor fără adăpost a scăzut din 2020. Cu toate acestea, experții și activiștii își exprimă îngrijorarea că statisticile oficiale nu reflectă situația reală, deoarece iau în considerare doar pe cei care au solicitat ajutor serviciilor municipale sau au fost observați de patrule speciale.

Criticii subliniază că mulți oameni fără adăpost rămân neobservați și nu sunt incluși în statistici. De exemplu, la aeroportul Barajas, într-o anumită perioadă, au fost până la 500 de persoane fără adăpost, în timp ce primăria a înregistrat doar 60-105 persoane. În plus, patrulele municipale lucrează doar până la ora 20:00, ceea ce înseamnă că nu înregistrează oameni în momentele de aglomerare maximă a persoanelor fără adăpost la aeroport.

Până în 2018, la Madrid a existat o inițiativă independentă cu participarea a 800 de voluntari care au efectuat o numărare a persoanelor fără adăpost. Cu toate acestea, după venirea la putere a noii administrații, această practică a încetat, iar datele au rămas exclusiv la dispoziția primăriei.

Experții își exprimă îngrijorarea că reducerea numărului de persoane fără adăpost în statisticile oficiale poate fi asociată cu utilizarea metodelor care ascund imaginea reală. Acest lucru poate fi asociat atât cu manipulări statistice, cât și cu transferul oamenilor din categoria „persoane fără adăpost” în alte categorii, de exemplu, în categoria „asistență socială”, ceea ce, de asemenea, nu rezolvă problema.

Districtele Centro și Arganzuela rămân cele mai problematice zone, unde pot fi întâlniți mulți oameni fără adăpost. Motivele sunt siguranța relativă, proximitatea față de cantinele sociale și iluminarea bună. În același timp, în cartiere precum Usera, Vicálvaro, Hortaleza și Moratalaz, numărul persoanelor fără adăpost este semnificativ mai mic.

Raportul primăriei recunoaște „supraaglomerarea” rețelei municipale de asistență pentru persoanele fără adăpost. Angajații serviciilor sociale notează lipsa de informații despre amploarea problemei, lipsa programelor de prevenire și lipsa de adecvare a resurselor la nevoile persoanelor fără adăpost.

În legătură cu aceasta, se pune întrebarea cât de eficiente sunt programele existente de asistență pentru persoanele fără adăpost. Mulți experți cred că asistența are doar un caracter „asistent”, care nu vizează rezolvarea problemei la rădăcină și oferirea oamenilor posibilității de a-și schimba viața spre bine.

Este necesar să revizuim abordările pentru rezolvarea problemei persoanelor fără adăpost pentru a asigura o contabilizare adecvată, acordarea de ajutor real și crearea de condiții pentru întoarcerea oamenilor la o viață normală.