
În câteva cuvinte
Un fost prizonier a povestit despre tortura și moartea suferite în închisoarea Saidnaya, Siria. Cruzimea regimului Assad și suferința prizonierilor.
SAIDNAYA, SIRIA – Dintr-un coșmar întunecat și înfricoșător al închisorii Saidnaya, infamă pentru condițiile sale inumane și execuțiile în masă, a izbucnit mărturia unui fost deținut care a supraviețuit ororilor regimului Assad. Ismail al-Ghantawi, care a petrecut zece ani în această închisoare, împărtășește amintiri despre tortură și moarte, care au devenit o realitate de zi cu zi pentru mii de prizonieri.
Ismail, care s-a întâlnit cu un jurnalist în Homs, a povestit despre încarcerarea sa, care a început cu acuzații false de terorism. El a fost capturat în Liban și transportat în Siria, unde a fost supus interogatoriilor brutale. Sub tortură, a fost forțat să semneze mărturisiri ale crimelor pe care nu le-a comis niciodată.
„Au vrut să scoată informații de la mine despre oameni pe care îi cunoșteam. Au vrut să semnez declarații. Nu voi uita niciodată cuvintele unuia dintre anchetatori: „Nu vei mai vedea niciodată lumina soarelui”. – își amintește Ismail.
Închisoarea Saidnaya, situată la 30 de kilometri de Damasc, a devenit un simbol al brutalității regimului Assad. Prizonierii, în principal oponenți politici, au fost supuși unor condiții de detenție inumane: alimentație precară, lipsa condițiilor sanitare, lipsa asistenței medicale. Mulți au murit din cauza bolilor și torturii.
Ismail vorbește despre condițiile teribile de detenție: celule supraaglomerate, lipsa facilităților elementare, abuzul din partea gardienilor. Își amintește cum prizonierii au trăit într-o frică constantă pentru viața lor.
În septembrie 2015, Ismail a fost condamnat la moarte, care a fost înlocuită cu închisoare pe viață datorită eforturilor familiei sale. A supraviețuit ani de iad înainte de a reuși să scape la libertate.
"Când am fost eliberat, nu puteam crede că mi se întâmplă asta. Nu puteam mânca. Nu am văzut soarele timp de cinci ani. A fost o nebunie adevărată. – spune Ismail. Acum, Ismail încearcă să revină la o viață normală, dar coșmarurile trecutului îl bântuie. Povestea lui este o reamintire a cruzimii regimului sirian și a faptului că mii de oameni sunt încă închiși, supuși torturii și morții în închisoarea regimului Assad. Cuvintele sale sunt un apel la dreptate și la memoria victimelor.