Dependența de jocuri de noroc este o afecțiune caracterizată printr-un “eșec cronic și progresiv în a rezista impulsurilor de a juca pariind bani”, conform Ministerului Sănătății. Raportul privind Dependențele Comportamentale din 2024 avertizează că “1,4% din populație prezintă un posibil joc problematic”. Ravagiile pe care această dependență le provoacă în sfera personală, familială și economică a celor care suferă de ea sunt bine cunoscute, dar este mult mai puțin cunoscut faptul că unele medicamente pot determina pacienții care le iau să o dezvolte.

O recentă revizuire a Sistemului Spaniol de Farmacovigilență a detectat că 13 medicamente, majoritatea indicate în tratamentul bolii Parkinson – deși există și medicamente psihiatrice –, au fost asociate cu această reacție adversă în Spania în ultimul deceniu.

“Este o problemă relativ frecventă printre pacienții cu Parkinson, deoarece această medicație interacționează cu receptorii de dopamină din creier, activând circuitele de recompensă”, confirmă Álvaro Sánchez Ferro, neurolog la Spitalul 12 Octombrie (Madrid) și coordonator al Grupului de Studiu al Tulburărilor de Mișcare al Societății Spaniole de Neurologie (SEN).

Centrul de Farmacovigilență din Navarra a fost cel care a realizat studiul, care a început după ce a primit două avertismente despre același medicament, opicapona. “Erau două cazuri de dependență de jocuri de noroc asociată cu acest antiparkinsonian, care nu detaliază în fișa sa tehnică această reacție adversă, deși în secțiunea de avertismente și precauții recomandă monitorizarea regulată a pacientului pentru a detecta apariția tulburărilor de control al impulsurilor”, explică Gabriela Elizondo, autorul principal al lucrării și șeful Serviciului de Ordonare și Inspecție Sanitară și de Farmacie.

Lucrarea a analizat toate notificările de la profesioniștii din domeniul sănătății și de la pacienții primite de Sistemul de Farmacovigilență între ianuarie 2014 și august 2024 de la persoane suspectate că au dezvoltat o dependență de jocuri de noroc – sau au recidivat – după ce au consumat unul dintre aceste medicamente. Datele au arătat că au fost 52, 88% dintre ei bărbați și cu o vârstă mediană de 46,5 ani, deși cel mai tânăr caz a fost un adolescent de 14 ani, iar cel mai în vârstă avea 77 de ani.

Neurologul Álvaro Sánchez Ferro, fotografiat săptămâna aceasta în Barcelona. Massimiliano Minocri

Sursele consultate sunt de acord că această cifră de notificări arată doar o parte din dimensiunile reale ale fenomenului din cauza subraportării. De fapt, chiar și Agenția Spaniolă a Medicamentului și Produselor Sanitare (AEMPS) afirmă în rapoartele sale că “numărul de cazuri notificate nu poate fi utilizat pentru a calcula frecvența de apariție a reacțiilor adverse”, deoarece obiectivul notificărilor este altul. “Funcția noastră este, pornind de la analiza acestor notificări, să detectăm riscuri necunoscute ale medicamentelor sau noi manifestări ale altora deja cunoscute, astfel încât să poată fi adoptate măsurile necesare pentru a îmbunătăți siguranța pacienților”, explică Elizondo.

Aripiprazolul, indicat pentru schizofrenie și alte tulburări psihiatrice, este medicamentul cu cele mai multe notificări, 20 în total. Urmează ca cele mai citate în listă pramipexolul (15 notificări); carvidopa și levodopa (trei); și entacapona, opicapona și rotigotina (câte două fiecare), toate indicate împotriva bolii Parkinson.

“În aproape toate medicamentele, cu excepția opicaponei, riscul de a dezvolta tulburări de joc era deja cunoscut”, spune Elizondo. Dar aceasta este prima dată când într-un raport se constată din sistemul sanitar impactul acestui efect advers. Un caz recent în care notificările către Sistemul de Farmacovigilență au culminat cu detectarea unui nou tip de reacție adversă a fost cel al loțiunilor contra cheliei cu minoxidil utilizate de părinți ai căror copii au dezvoltat o afecțiune numită hipertricoză – sau sindromul omului-lup –, caracterizată prin creșterea excesivă a părului pe tot corpul.

Antonio Rodríguez Artalejo, președintele Societății Spaniole de Farmacologie (SEF), precizează că la pacienții cu schizofrenie și alte patologii psihiatrice care iau aripiprazol, dezvoltarea unei tulburări cu jocul se poate suprapune cu manifestări proprii ale bolii. “La pacienții cu schizofrenie există o incidență mai mare a acestor tulburări, care pot fi favorizate și de administrarea de medicamente agoniste dopaminergice și modulatori serotoninergici, cum este aripiprazolul”, susține acesta.

Gabriela Elizondo, șefa Serviciului de Ordonare și Inspecție Sanitară și de Farmacie din Navarra și autorul principal al studiului. PABLO LASAOSA

Sánchez Ferro include tulburările legate de joc într-un grup mai larg legat de “controlul impulsurilor”, care afectează între 15% și 30% dintre pacienții care iau aceste medicamente împotriva Parkinsonului. “Jocul este una dintre dimensiuni, dar mai sunt și altele. Unii bolnavi dezvoltă comportamente impulsive cu cumpărăturile pe internet, mâncarea și, de asemenea, sexul, printre altele”, afirmă el.

Acest neurolog amintește că a fost tocmai un alt specialist de la Spitalul 12 Octombrie, José Antonio Molina Arjona, primul care a descris relația dintre dependența de jocuri de noroc și medicamente într-un articol publicat într-o revistă științifică în anul 2000. “Am descris 12 pacienți cu boala Parkinson și joc patologic. Această asociere aparent nu a fost niciodată descrisă [...] Zece pacienți au început să joace după debutul bolii și tratamentul cu levodopa. Aparatele de slot au fost sursa preferată de joc patologic pentru 10 pacienți”, se poate citi în text.

Sánchez Ferro precizează că dezvoltarea tulburărilor se datorează “unui amestec al bolii de bază, unei predispoziții genetice și tratamentului” și că sunt mai frecvente odată cu utilizarea medicamentelor numite agoniste dopaminergice. “Cu ele vedem mai multe cazuri deoarece stimulează receptorul de dopamină D3 și, prin urmare, au o probabilitate mai mare de a-l induce. Dar nu se întâmplă la toate persoanele, adică există și o predispoziție individuală”, adaugă el.

Juan Lamas, directorul tehnic al Federației Spaniole a Jucătorilor de Azar Reabilitați (FEJAR), spune că asociația primește și acest tip de cazuri: “Detectăm persoane, mai ales bărbați în vârstă cu Parkinson, care dezvoltă comportamente impulsive cu jocul, dar și în alte sfere ale vieții, cum ar fi sexul și, de asemenea, tablouri asemănătoare cu tulburări obsesiv-compulsive în lucruri precum curățenia sau ordinea. Intervenția noastră în aceste cazuri este să luăm legătura cu neurologul care le corespunde pentru a studia posibilitatea de a schimba sau ajusta medicația”.

Neurologii subliniază importanța informării corecte a pacientului în momentul prescrierii, în special cu scopul de a ști să detecteze schimbările pe care le suferă și să informeze specialistul care îi tratează. “Uneori, pacientul poate simți rușine sau vinovăție, iar acest lucru îl determină să aibă rețineri în a împărtăși. De aceea este atât de important să fie conștient de faptul că există această posibilă relație și că este fundamental să o împărtășească de la început cu medicul său, deoarece este posibil să se facă modificări în medicație sau doze pentru a preveni aceste efecte adverse”, conchide Sánchez Ferro.