În câteva cuvinte
Joaquín Padilla, cunoscut pentru aparițiile sale televizate, demonstrează o pasiune profundă pentru heavy metal și opere rock, concretizată în proiectul său muzical 'Legado de una tragedia'. Acesta explorează universuri întunecate inspirate de Poe, Goya și Lovecraft, cu colaborarea unor artiști de seamă din scena metal spaniolă, depășind dificultățile financiare și contribuind la educația culturală a tinerilor.
De la „Trage de ruletă!” la „Visul rațiunii naște monștri”
De la celebrul „Trage de ruletă!” la guturalul „Visul rațiunii naște monștri”. De la „Hai după premiu, oeee!” la „De când am murit, am tot rătăcit, Domnul nu s-a îndurat de mine”. De la animarea concurenților din emisiunea TV „La ruleta norocului” la reunirea elitei heavy metal autohtone în proiectul muzical „Legado de una tragedia” pentru a compune opere rock bazate pe viețile și operele unor artiști precum scriitorul Edgar Allan Poe și pictorul Francisco de Goya. Părul lung al lui Joaquín Padilla, solistul longevivului program de la Antena 3, dezvăluie că sub masca televizată se ascunde un rocker cu profunde preocupări muzicale, culturale și istorice. Muzicianul își câștigă existența din concursul TV, în timp ce dezvoltă un proiect început acum două decenii și care îi aduce venituri financiare mult mai mici. Ultima operă, inspirată din poveștile de groază ale lui H. P. Lovecraft, este a șasea parte a seriei și beneficiază din nou de participarea altruistă a unor profesioniști de seamă: „Noi, oamenii rock-ului, ne unim pentru a face artă”.
Mai multe informații: Heavy metal ca terapie: viață lungă «metaleros» patruzeci
Padilla, în vârstă de 48 de ani, s-a lansat în această aventură în 2004, motivat de dorința tinerească de a se simți un „pasionat de musicaluri clasice precum «Mizerabilii»”, dar cu metalul în sânge de la vârsta de 12 ani, otrăvit de Judas Priest sau Iron Maiden. Din acest amestec a apărut interesul pentru opere heavy precum cele ale proiectului german Avantasia. „Mi-a venit ideea unui musical, o operă clasică heavy, cu o distribuție de staruri și un personaj pentru fiecare. M-am implicat în proiect fără a avea artiștii. «Bună, uite, sunt un tip pe care, dacă mă cunoști, este pentru ceva străin de heavy, dar vreau să fac ceva foarte tare», le-am spus. Mi-a luat patru ani să alcătuiesc distribuția cu multe nume mari și a fost un succes”, își amintește Padilla, care era atunci vocalistul trupei Iguana Tango. A apelat la agenda și la arta convingerii pentru a produce în 2008 primul „Legado”, cu 21 de cântăreți, trei bateriști, șase basiști, 12 chitariști și trei claviaturi, o operă împărțită în trei părți dedicată lui Edgar Allan Poe, care combină istoria reală a scriitorului cu povești fantastice inventate de Padilla.
Propunerea, care la început ar fi putut părea ciudată, a prins contur pe măsură ce s-au alăturat muzicieni consacrați din rock-ul spaniol, precum Leo Jiménez, Patricia Tapia, Tene Novoa, Diva Satánica, Carlos Expósito sau Jorge Salán, adică unele dintre cele mai importante nume ale heavy metalului național. Padilla, care interpretează și diferite personaje, analizează fiecare epocă istorică, de la limbaj la instrumentele muzicale ale epocii, pentru a-și adapta creația la fiecare temă și a selecta ce cântăreț este cel mai potrivit pentru fiecare rol. Așa a procedat în toate „Legado”-urile: la cele trei despre Poe se adaugă una despre cruciați și templieri, alta despre cucerirea Romei și împăratul Claudius asupra Britaniei druizilor, și penultima, singura despre un spaniol, despre Goya și picturile sale negre.
Cântărețul și compozitorul Joaquín Padilla.Andrea Comas
Acum, Lovecraft întruchipează evoluția muzicală a lui Padilla, cufundat într-o etapă „mai întunecată” care necesită alte voci, tonuri și compoziții. Notele înalte, guturale și acordurile de chitară răsună sub bagheta dirijorului acestei oțelării muzicale, care evaluează ce profil este cel mai bun pentru a juca rolul de gropar în opera lui Poe, papa Bonifaciu în «Secretul templierilor», regina Cartimandua în «Britannia» sau Bacchus sau Țapul negru în «Aquelarre de sombras» al lui Goya. De aici izvorăsc cântece despre «Pisica neagră», «Quinta del sordo» sau «Și Iuda l-a trădat pe Domnul».
„Albumul despre Lovecraft s-a născut accidental. Aveam scrisă o operă de groază gotică originală, bazată pe nimic real, dar nu era toată muzica. Urma să fie după cea despre Goya, dar în procesul de cercetare am citit doar lucruri legate de subiect, muzică, documentare, cărți, romane, pentru a mă impregna de spiritul sau vocabularul. Pentru a pregăti această operă gotică am început să-l recitesc pe Lovecraft, am recitit «Munții nebuniei», m-am entuziasmat și a ieșit albumul”, explică Padilla, sufocat de reducerea vânzărilor de CD-uri, o cale de supraviețuire pentru „Legado de una tragedia”. „Este o dramă că nu se mai cumpără albume. Spotify te îmbrățișează la sfârșitul anului”, regretă autorul, care respiră din punct de vedere economic datorită faptului că are propriul studio de înregistrări, pe unde trec colaboratorii: „Știu că nu ies socotelile și cântă gratis. Ceea ce scoatem din albume este pentru a acoperi costurile. Afacerea mea este alta, dar îmi place heavy metalul și vreau să continui”.
Padilla, mereu meditând cum să perfecționeze „Legado”-urile, își anunță marele vis: un concert la sfârșitul anului sau la începutul celui următor. Problema: programul membrilor unor trupe atât de disparate. Totul va veni la timpul său, are încredere acest compozitor „obsesiv” al versurilor și muzicii operelor rock. Dacă va funcționa convocarea acelui sabat muzical, poate vor veni și câștigurile. Proiectul, conchide Padilla, merită deja pentru a satisface „obiectivul didactic”: „Mulți profesori folosesc albumele în clasă și copiii le înțeleg într-un mod diferit. Educația ar trebui să se deschidă către arte”. Moștenirea „Legado”-ului, zâmbește el, „este că mulți oameni se apropie de lectura lui Dante sau Poe sau vin în Spania din Mexic pentru a vedea picturile lui Goya”.
