Europa intră într-o nouă eră a reînarmării

Europa a intrat într-o nouă eră, cea a reînarmării, pe fondul incertitudinii globale dintr-un peisaj geopolitic incendiat, în care vechii aliați, precum Statele Unite, nu mai sunt atât de aliați, iar inamicii, precum Rusia, devin mai puternici din cauza zdruncinării ordinii mondiale bazate pe reguli. Uniunea Europeană, care a fost creată ca un proiect de pace după al Doilea Război Mondial, dinamitează un tabu major și avansează către o uniune a apărării care să acopere fisurile unei potențiale retrageri a umbrelei de securitate oferite astăzi de Washington. Europa traversează o altă frontieră și se pregătește să facă saltul militar.

Guerra Rusiei împotriva Ucrainei, cea mai mare din Europa din 1945, se desfășoară la 1.500 de kilometri de Paris, la 400 de Varșovia, la 1.000 de Berlin și la 3.000 de Madrid. Dar pentru mulți europeni este ceva îndepărtat. Astfel, ecourile reînarmării, negocierile privind desfășurarea de trupe europene pentru a garanta securitatea în Ucraina postbelică, planurile de achiziționare de sisteme de apărare antiaeriană și emiterea de datorii comune europene pentru a cumpăra arme reprezintă o schimbare majoră de paradigmă. O metamorfoză accelerată de ruptura cu Statele Unite, care implică investiții de miliarde de euro, transformări politice, economice, militare și sociale.

Invazia rusă la scară largă asupra Ucrainei a determinat Europa să facă pași uriași: finanțarea armelor pentru țara invadată, intrarea necontrolată a refugiaților ucraineni care a permis primirea a patru milioane de persoane, întreruperea importurilor din Rusia. Acum, politicile lui Donald Trump, disprețul său față de UE, îndoielile sale cu privire la NATO, deși Statele Unite sunt coloana vertebrală a organizației, afinitatea sa cu autocratul rus Vladimir Putin și amenințările sale la adresa Ucrainei au determinat Europa să se trezească. Nu mai este doar faptul că a rămas singură în sprijinul său pentru Kiev, ci și că ar putea fi abandonată de Washington. “Dacă Europa vrea să supraviețuiască, trebuie să avanseze spre dezvoltarea, consolidarea unui pilon european în cadrul NATO”, subliniază telefonic Josep Borrell, până acum câteva luni Înalt Reprezentant pentru Politică Externă și Securitate al UE. “În serviciul NATO, dar existând prin noi înșine”, adaugă el.

Europa nu are capacități de apărare pentru a înlocui cele pe care Statele Unite le are în Europa. Nici măcar pentru a înlocui cei 20.000 de soldați pe care Washington i-a trimis ca întăriri după invazia rusă a Ucrainei. Nici pentru a suplini armamentul său sofisticat — în special, de precizie, în apărare aeriană și de rachete integrată —, logistica și sistemele de supraveghere și recunoaștere. Dar, în plus, din punct de vedere politic, abordarea acestor deficiențe și ideea de a dezvolta acest pilon european este delicată. “Europenii trebuie să mențină un echilibru foarte fin. Trebuie să avansăm în autonomia strategică, să dezvoltăm pilonul european în cadrul NATO și să ne îmbunătățim capacitățile pentru a nu mai fi dependenți, dar să nu-i oferim lui Trump niciun motiv sau pretext pentru a-și retrage umbrela de securitate”, spune o sursă înaltă din cadrul Alianței Atlantice. “Și acest echilibru constă în a ne dezvolta, a investi și a avansa pentru a fi un partener, un aliat atractiv”, adaugă sursa.

UE și-a prezentat strategia europeană de apărare în urmă cu un an. A fost începutul unui pas uriaș care prevedea un sistem de achiziții comune, refacerea arsenalelor și dezvoltarea companiilor militare europene. Dar a mers lent. În acel moment, rapoartele de informații au dezvăluit că Putin, marele destabilizator, pregătea un fel de agresiune pe teritoriul european într-o perioadă de cinci ani pentru a testa loialitatea NATO. Sabotajele, atacurile cibernetice și războiul ascuns al Kremlinului se intensificaseră în Europa. Și, de atunci, nu au încetat.

Acum, acest scenariu rămâne neschimbat, dar Europa se află într-o nouă fază. La războiul din Ucraina, amenințarea rusă, criza din Orientul Mijlociu și asertivitatea Chinei se adaugă divorțul nedorit cu Statele Unite ale lui Donald Trump. Săptămâna aceasta, UE a făcut un pas istoric prin susținerea unui plan de reînarmare care urmărește să mobilizeze 800.000 de milioane de euro și care, pentru prima dată, dă undă verde emiterii de datorii comune (150.000 de milioane) sub formă de împrumuturi garantate cu bugetul european pentru achiziții comune de arme și proiecte militare paneuropene majore.

Europa, spune Kristina Kausch, director adjunct pentru sudul centrului de analiză German Marshall Fund, trebuie să-și asume propria apărare. Nu doar din cauza lui Trump, care a ajuns să pună la îndoială principiul apărării unui aliat NATO în caz de atac — ceva care se află în centrul Alianței. Motivul este, mai presus de toate, autonomia strategică. “Acum, apărarea europeană colectivă nu este în măsură să reziste mult timp pentru a apăra Ucraina, a ne proteja pe noi și chiar a respinge o agresiune nucleară din partea Rusiei”, notează ea.

Planul de reînarmare al UE urmărește să ajute la dezvoltarea industriei de apărare europene, după ani de declin și subfinanțare, și, de asemenea, să extindă cheltuielile militare ale statelor membre. Douăzeci și trei dintre cele 27 fac parte din NATO, care dezbate acum să ajungă la un nou angajament de investiții în apărare, astăzi de 2% din PIB. Mark Rutte, noul secretar general al organizației militare, a lansat ideea că această nouă cifră va trebui să depășească 3%. Deși există țări, precum Spania (aliat din 1982) care nu ating acest 2%. Președintele spaniol, Pedro Sánchez, a anunțat că va accelera pentru a atinge acest obiectiv de investiții înainte de 2029, data pe care și-o stabilise.

Planurile de investiții militare urmăresc nu doar să consolideze statele. Vor, de asemenea, ca capitalele să-și crească livrările de armament către Ucraina. Totul, într-un moment extrem de delicat, în care SUA au inițiat deja negocieri cu Rusia și au înghețat furnizarea de arme și informații de informații către Kiev după ce Trump l-a certat pe președintele ucrainean, Volodímir Zelenski, în Biroul Oval săptămâna trecută.

“Prosperitatea și securitatea noastră au devenit mai incerte”, a lansat președintele francez, Emmanuel Macron, miercuri, într-un discurs istoric. “Intrăm într-o nouă eră”, a avertizat liderul de la Elysée, care a subliniat că în această lume a pericolului “ar fi o nebunie” să rămânem cu brațele încrucișate. Macron, singurul lider al UE cu dialog direct cu Trump, îi pregătea astfel pe francezi, pe europeni, pentru schimbările enorme care urmează să vină. Și a oferit deschiderea dezbaterii pentru a extinde umbrela nucleară a Franței — este singurul european, alături de Regatul Unit, cu arme nucleare — către aliații din Europa. “Planul de reînarmare este doar începutul”, prezice o sursă înaltă din cadrul comunității.

În ultimele săptămâni, pe coridoarele diplomatice și în birourile liderilor se trăiește un ritm frenetic pentru a țese un răspuns european la procesul de pace cu Rusia. Europa, pe care Trump a lăsat-o în afara unei mese de dialog în care Ucraina intră doar pe margine, proiectează acum o arhitectură de securitate pentru a proteja țara invadată după război și a împiedica o altă agresiune rusă. Chiar și prin desfășurarea de trupe pe teren. Inițiativa se construiește în jurul unei “coaliții de voluntari” condusă de Franța și Regatul Unit, care caută să adune și alții. Și, deși europenii caută implicarea Washingtonului în misiune pentru a se alătura la bord, aceasta avansează cu o viteză hipersonică. Marți, șefii de stat major ai țărilor dispuse sau interesate să trimită soldați pe teren se vor întâlni în capitala franceză, convocați de Macron.

Schema acestei “coaliții de voluntari”, coordonată de Paris și Londra, dă o idee despre structura rețelei europene. Și despre ceea ce ar putea fi dezvoltarea acestui pilon continental în cadrul NATO. Vineri, după summitul UE în care s-a avansat spre reînarmare, conducerea instituțiilor comunitare s-a întâlnit prin videoconferință cu liderii din Turcia, Canada, Norvegia, Regatul Unit și Islanda. Pe masă, formulele de colaborare în proiecte de apărare și sprijinul pentru Kiev.

“Este un paradox că 500 de milioane de europeni cer 300 de milioane de americani să-i protejeze de 140 de milioane de ruși”, a subliniat prim-ministrul polonez, Donald Tusk, joi, în timpul summitului UE. Liderul polonez a lansat în ultimele zile ideea că țara din est ar trebui să analizeze achiziționarea de arme nucleare și arme moderne convenționale și a anunțat o nouă reglementare pentru ca toți bărbații adulți din țară să primească antrenament militar obligatoriu pentru a fi pregătiți în caz de război. Polonia ar deveni astfel o altă țară europeană care se întoarce la o formă de rezervist.

O schimbare care se adaugă altor semne ale acestei schimbări de eră. Ca Germania, într-o altă epocă campion al austerității, care a anunțat o schimbare în politica fiscală pentru a permite cheltuielile fără limită în apărare și infrastructură și care apără acum la Bruxelles o schimbare a regulilor fiscale pentru ca deficitele în investiții militare să nu mai fie penalizate timp de patru ani, așa cum a propus Comisia Europeană, ci pentru mai mult timp.

Mutări cruciale care se produc în timp ce se încălzește dezbaterea despre uniunea europeană a apărării, uniunea militară sau dezvoltarea acelui pilon european în cadrul NATO. Un raport dens al Centrului Belfer, de la Harvard Kennedy School, analizează aceste formule. “Europa trebuie să-și asume un rol semnificativ mai mare în propria apărare, atât pentru a proteja continentul de agresiunea rusă, cât și pentru a garanta că NATO rămâne o alianță viabilă și valoroasă pentru Statele Unite”, spun experții săi.

Primul pas pentru acel pilon european este finanțarea, care a început să se dezvolte. Dar trebuie abordate și altele, subliniază ei: extinderea forțelor armate permanente și a forțelor de rezervă, efectuarea mai multor manevre sistematice la scară largă pentru a obține și menține pregătirea structurilor, achiziționarea (sau dezvoltarea) de noi capacități strategice în supraveghere aeriană, patrulare maritimă, transport greu, informații, război electronic, suprimarea apărării aeriene inamice și apărări aeriene și rachete. De asemenea, elemente logistice cruciale, cum ar fi construirea unui inventar de șase luni de muniție, combustibil și piese de schimb. Pe lângă abordarea fragmentării enorme a industriei de armament din Europa.

Camille Grand, cercetător la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) și unul dintre oamenii de știință care a contribuit la raportul de la Harvard, vorbește și despre un alt punct cheie pe care îl include studiul: importanța dezvoltării și investiției în industriile europene. “Europa are capacitatea de a face acest lucru”, spune telefonic Grand, înalt oficial al NATO până în 2022. Raportul indică, de asemenea, colaborarea industriilor UE cu cele din Regatul Unit și Turcia — ceva care este încă destul de controversat — și, de asemenea, cu cele nord-americane și asiatice.

Hans Kribbe, fondator al Institutului de Geopolitică de la Bruxelles, explică că această idee a pilonului european în cadrul NATO nu este nouă. Expertul subliniază că, pe lângă finanțare și abordarea fragmentării industriei de apărare, aceasta trebuie să devină mai eficientă. “Toate acestea înseamnă, de asemenea, că structura de comandă europeană, dacă există armate mai puternice în Europa, trebuie să aibă o arhitectură în cadrul căreia să poată coopera și, dacă este necesar, să efectueze și operațiuni de luptă, operațiuni militare”, subliniază expertul.

Mulți cred că sarcina Europei este colosală și dificil de abordat. Și există țări, precum Polonia, țările nordice sau țările baltice care se opun ruperii cordonului ombilical cu Washington și au speranțe că Trump își va îndrepta pozițiile. Pe termen scurt, obiectivul european este de a evita capitularea umilitoare a Ucrainei și de a proteja țara (și securitatea Europei) după război. Pe termen mediu și lung, obiectivul este de a nu mai fi dependenți de SUA. “Europa se confruntă cu un pericol clar și prezent”, a declarat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. “Trebuie să ne asumăm mai multă responsabilitate pentru propria noastră securitate. Pentru că urgența este reală”.