Intrarea Europei în cutremurul geopolitic cauzat de trumpism

Intrarea Europei în cutremurul geopolitic cauzat de trumpism se dovedește a fi glorioasă. Și este multiplă, pe uscat, pe mare și în aer. Să notăm contondența politicoasă a UE și a aliaților în summiturile lor; sprijinul politic, financiar și armat acordat rezistenței ucrainene; schița unui program defensiv comun și de reînarmare militară în UE; pariul următorului cancelar german pe această investiție și în infrastructuri, diluând frâna constituțională a datoriei sale. Toate acestea reprezintă intrarea. Este glorioasă pentru că contrazice trădarea lui Donald Trump față de lumea liberă. Și este corectă. Dovada: creșterea burselor europene după schimbarea de paradigmă – de la austeritate la investiții – a PP german (admirația și invidia spaniolilor). Și erodarea celor americane, sătulă piața! de suișurile și coborâșurile sinucigașe ale numărului unu. Și pentru că suscită Kremlinului un atac dezlânat asupra europenilor ca și „inamici”, prefăcându-se că ei l-au calificat astfel. Și un bombardament mai atroce în Ucraina, abuz oportunist al schimbării de tabără a noului său amic. Greșeală de calcul. Își consideră vecinii ca și degenerați pacifisti, acum orfani, la fel cum a imaginat o invazie a Ucrainei triumfătoare în trei săptămâni: și deja Trump îl amenință (un pic). Acestea sunt doar câteva indicii ale unei recompoziții subite a hărții geopolitice.

Și ale puterii imense (și subutilizate) a Europei: economică, comercială, de alianțe, în ajutor umanitar și pentru dezvoltare, în populație, în tehnologie medie și înaltă, în steagul bunăstării și al drepturilor. O Europă a cărei cheltuieli militare egalează cele rusești: deși cu goluri tehnologice (ciber-spionaj; rachete). Așadar, cifra unei investiții suplimentare de 800.000 de milioane de euro în arme, pentru un cvadrien, va fi simbolul eficient că europenii re-aterizăm în realism și ne angajăm pentru propria noastră apărare. Dar vine după o improvizație neglijentă. Cuantumul se stabilește la întâmplare. Nimeni nu a calculat dacă ar fi suficientă jumătate sau ar fi convenabil dublu, și ar fi prostesc să ne bazăm doar pe profesioniștii implicați (militari) pentru a-l stabili, cei interesați cer întotdeauna mai mult. Din total, 500.000 ar atârna de bugetele naționale (libere de Pactul de Stabilitate): dar cetățenii se vor răzvrăti dacă se face pe seama reducerii spitalelor, școlilor, a statului de bine. În plus, aceasta nu este cheltuială europeană: fără un control strict al Uniunii vor persista duplicările de tancuri, avioane, proiectile incompatibile între ele. Nimic ca un Next Generation proiectat din ansamblu și executat la nivel local. Și despre restul propriu-zis european se știu puține. Nici măcar dacă va exista o condiție puternică de made in Europe: cumpărarea de avioane F-35 ar fi o nebunie, Pentagonul întrerupe decolarea acestora dacă îi deranjează obiectivul. Și sateliții Starlink ai lui Elon Musk? Mai rău. Pentru a fi europeni, în niciun caz nu risipim investiții gratuite în puțul complicei invadatorului.