Problema foametei rămâne una dintre cele mai acute din lumea modernă. În ciuda eforturilor organizațiilor internaționale, cum ar fi ONU, milioane de oameni încă suferă de lipsa de alimente. Statisticile arată că o persoană din unsprezece de pe planetă suferă de foame, iar aproape o treime din populație se confruntă cu o insecuritate alimentară moderată. Până în 2030, când era planificată atingerea „Foametei Zero”, este probabil că obiectivele nu vor fi atinse.

La baza rezolvării problemei foametei stau atât considerente etice, cât și pragmatice. Din punct de vedere etic, foamea este o suferință care trebuie prevenită. Din punct de vedere pragmatic, sănătatea populației afectează direct dezvoltarea societății, inclusiv productivitatea muncii, migrația și stabilitatea socială.

Un exemplu de luptă de succes împotriva foametei este experiența statului Chile, unde, la mijlocul secolului al XX-lea, datorită programelor guvernamentale, a fost posibilă reducerea semnificativă a subnutriției infantile. Aceste programe au inclus controlul femeilor însărcinate și al copiilor, precum și furnizarea de lapte gratuit pentru ei. Studiile au arătat că subnutriția infantilă timpurie are un efect negativ asupra dezvoltării sistemului nervos central, ceea ce, la rândul său, împiedică participarea deplină la viața societății.

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor depuse, problema foametei rămâne relevantă. Ca exemplu, este dată situația din Haiti, unde instabilitatea alimentară s-a intensificat în ultimii ani. ONU depune eforturi pentru a ajuta Haiti, dar situația rămâne dificilă.

Pentru a rezolva problema foametei, este necesară o abordare cuprinzătoare, care include soluții pe termen lung, menite să elimine cauzele fundamentale ale foametei, și nu doar furnizarea de ajutor umanitar. Este important de reținut că foamea este o problemă care afectează pe toată lumea, iar rezolvarea ei necesită eforturi comune ale comunității mondiale.