Într-o decizie istorică, luată în contextul crizei de mediu, Curtea Inter-Americană a Drepturilor Omului (Corte IDH) a recunoscut dreptul la un climat sănătos. Această decizie vine ca răspuns la o cerere de aviz consultativ formulată de Chile și Columbia cu privire la obligațiile statelor în fața urgenței climatice, în legătură cu drepturile omului.

Președintele Curții, judecătorul Nancy Hernández López, a citit un rezumat în zece puncte al documentului de aproape 300 de pagini. Curtea a concluzionat că situația actuală constituie o urgență climatică, cauzată de activitatea umană. Aceasta subliniază importanța acestei decizii, luată de una dintre cele mai înalte instanțe judiciare din regiune.

Potrivit concluziilor Curții, statele au obligația de a respecta, garanta și coopera în abordarea urgenței climatice. Aceasta înseamnă că guvernele nu trebuie să ia măsuri care să întârzie acțiunile împotriva încălzirii globale, trebuie să reducă riscurile legate de criza climatică și să se ajute reciproc, ținând cont de faptul că nu toate țările sunt responsabile în aceeași măsură.

Decizia Curții are o semnificație largă, subliniază avocatul Luisa Gómez. De asemenea, se adresează companiilor, indicând obligația acestora de a nu numai respecta drepturile omului, ci și de a repara daunele. Curtea a recunoscut dreptul la un climat sănătos, separându-l de dreptul la un mediu sănătos, subliniind importanța sa deosebită.

Viviana Krsticevic de la Centrul pentru Justiție și Drept Internațional (CEJIL) notează că decizia va afecta elaborarea politicilor publice, deciziile judecătorești și cooperarea internațională. Decizia va influența, probabil, negocierile internaționale privind clima, care vor avea loc în Brazilia în decembrie. Curtea a hotărât că statele sunt obligate să își actualizeze planurile de adaptare și obiectivele de atenuare a schimbărilor climatice.

Această decizie oferă instrumente pentru abordarea litigiilor climatice și poate afecta avizele consultative și procesele viitoare. Curtea a desfășurat o muncă amplă, primind 265 de rapoarte scrise și ascultând 172 de declarații orale. „Dovezile pe care le-am adunat demonstrează că nu mai există loc pentru indiferență”, a declarat judecătorul Hernández López. „Aceasta este o contribuție a dreptului, dar dreptul în sine nu este suficient. În cele din urmă, succesul depinde de ceea ce putem face fiecare dintre noi.”