În ultima vreme, în spațiul public se discută tot mai mult despre tema prostituției în contextul corupției politice. Această problemă devine deosebit de acută atunci când reprezentanți ai forțelor politice de stânga sunt implicați în scandaluri. În timp ce cazurile cu participarea politicienilor de dreapta provoacă mult mai puțină rezonanță publică.

Sexul în contextul prostituției este adesea folosit pentru a demonstra puterea. Acest comportament, se susține, face parte dintr-o structură socială mai largă care corespunde anumitor valori.

Prostituția este considerată o parte a unei construcții androcentrice, care formează norme și oferă oportunități de utilizare a acesteia. Inițial accesibilă doar celor mai influenți, de-a lungul timpului, devine disponibilă pentru mulți care se străduiesc să-și exprime puterea prin sex.

Ignoranța acestei structuri socioculturale duce la căderea în capcanele puse de sistemul însuși. Nu este surprinzător faptul că cazurile de corupție cu participarea politicienilor de stânga, asociate cu prostituția, ridică mai multe întrebări.

Sunt date ca exemplu diferite cazuri, inclusiv cazul Roldan (1993), cazul FAFFE în Andaluzia (2004) și cazul Tito Berni (2023). În toate aceste cazuri, prostituția a fost folosită deschis și în mod conștient, în ciuda posibilelor consecințe.

Partidele de dreapta folosesc aceste cazuri pentru a critica valorile de stânga, fără a acorda atenția cuvenită semnificației „plății pentru sex” și cazurilor similare cu participarea reprezentanților partidelor lor.

Prostituția, ca și alte forme de machism, este înrădăcinată în înțelegerea rolurilor bărbaților și femeilor în societate. Cultura ne formează pe baza valorilor, ideilor, principiilor și obiceiurilor. Factorii culturali prevalează asupra ideologiei politice și se manifestă atât la dreapta, cât și la stânga.

Legătura prostituției cu elementele culturale și identitatea duce la faptul că pozițiile politice apropiate de elementele culturale adoptă vederi androcentrice corespunzătoare, inclusiv justificarea prostituției, ceea ce este confirmat de studii sociologice.

Un studiu efectuat în SUA în 2017 a arătat că prostituția este mai acceptabilă în rândul bărbaților conservatori, iar această acceptare crește odată cu intensificarea opiniilor conservatoare.

O situație similară este observată în Spania, unde, pe baza pozițiilor ideologice ale respondenților, există diferențe semnificative în atitudinea față de prostituție. La întrebarea dacă consideră prostituția „acceptabilă în anumite circumstanțe”, 19,5% dintre cei de stânga au răspuns afirmativ, în timp ce în rândul celor de dreapta această cifră a fost de 42,6%, iar cu cât opiniile sunt mai la dreapta, cu atât mai mare este acceptarea.

Acceptarea prostituției este cu 23,1% mai mare în rândul celor de dreapta, ceea ce este o consecință a valorilor culturale care formează „norma”, pe baza căreia este construită ideologia politică. Acest lucru se reflectă și în comportament.

Realitatea arată că există o construcție culturală care creează prostituția ca o platformă unde bărbații își pot exprima puterea prin sex. Prostituția, prin urmare, este considerată o oportunitate, nu o obligație, deși cultura creează oportunități pentru bărbații care iau decizii.

Un exemplu clar este participarea oamenilor influenți din politică, afaceri și cultură în astfel de situații. Dacă un astfel de comportament era cunoscut, dar nu provoca condamnare, atunci, după dezvăluirea unuia dintre scandaluri, a urmat o declarație: „Toți italienii vor să fie ca mine”.

Acest lucru se reflectă în comportamentul celor de stânga, care își trădează idealurile pentru a demonstra machismul, comun cu bărbații cu alte convingeri politice, care împărtășesc o masculinitate androcentrică, unde prostituția este o opțiune.

Pe lângă cazurile cu stânga, sunt menționate cazuri cu participarea Partidului Popular (PP) în Insulele Baleare (2004 și 2008), în afacerea Gürtel (2007), precum și cazul unui senator care, conform raportului Consiliului Europei, a fost recompensat în Azerbaidjan sub formă de prostituate (2017).

Diferențele care decurg din această componentă socială și culturală se manifestă, de asemenea, în percepția acestor modele de comportament. Critica este cea mai intensă atunci când vine vorba de bărbați cu vederi de stânga, dar nu atât de mult despre bărbații cu vederi de dreapta, unde prostituția nici măcar nu este evidențiată ca un element esențial al corupției.

În concluzie, este menționat exemplul lui Silvio Berlusconi și al unei actrițe porno, căreia i-a plătit cu facturi false. În timp ce pentru reprezentanții forțelor politice de stânga, astfel de scandaluri duc la critica întregului partid, astfel de cazuri nu provoacă o reacție negativă din partea dreptei.