Noua reglementare europeană privind returnările

Noua reglementare europeană privind returnările deschide calea statelor membre să recurgă la tabere de deportare în afara UE, urmând exemplul celor lansate de Giorgia Meloni, liderul de extremă dreapta italian, în Albania. Normativa, care urmărește creșterea numărului de deportări ale celor cărora le-a fost refuzată cererea de azil în UE, stabilește posibilitatea ca cei care au deja un ordin de returnare să poată fi trimiși nu numai în țara lor de origine, ci și într-o țară terță cu care statul membru care îi expulzează are un acord de repatriere, conform proiectului de regulament, pe care Джерело новини a reușit să-l consulte. Această posibilitate, se arată în text – care, conform mai multor surse, ar putea suferi modificări înainte de dezbaterea sa în Colegiul Comisarilor de marți – trebuie să fie supusă unor “condiții specifice” pentru a garanta drepturile fundamentale ale migranților și nu poate include, de exemplu, minorii.

Cu o dezbatere privind migrația foarte aprinsă într-o Europă în care extrema dreaptă este în ascensiune, o majoritate a statelor membre a solicitat Executivului comunitar să actualizeze directiva privind returnările. De asemenea, au cerut să studieze și să includă în viitoarele reglementări ceea ce numesc “soluții inovatoare” pentru abordarea imigrației ilegale. Este vorba despre un eufemism care se referă, în principal, la taberele de deportare în țări din afara UE considerate sigure. Ceea ce a încercat să facă Italia cu centrele pe care le-a deschis în Albania în urma unui acord cu această țară (candidată la UE, dar nu membră).

Decizia Italiei, însă, s-a lovit de justiția europeană. Nu din cauza caracterului sau legalității acestor centre, deocamdată, ci mai ales din cauza persoanelor pe care le trimite acolo. Justiția a redus lista țărilor de origine sigure și a limitat astfel posibilitățile de a trimite în aceste tabere cetățenii care provin din statele care nu se află pe lista italiană a țărilor sigure. Bruxelles va revizui conceptul de “țară sigură” înainte de luna iunie și studiază prezentarea unei liste europene. Această inițiativă poate, de asemenea, crește posibilitățile de deportare.

Noua reglementare europeană dezbătută marți de Colegiul Comisarilor – cel mai de dreapta din ultimele decenii – lasă deschisă posibilitatea de a stabili tabere de deportare prin pacte bilaterale între un stat membru și o țară din afara UE (deși nu vorbește despre un format european și nu dezvoltă ideea despre cum ar trebui făcut). Executivul comunitar s-a angajat deja să studieze atât legalitatea, cât și costurile acestui model controversat.

Noua reglementare, concepută de comisarul pentru Afaceri Interne, austriacul Magnus Brunner, crește opțiunile de deportare pentru cei cărora le-a fost respinsă cererea de azil și înăsprește condițiile pentru cei care rămân pe teritoriul european atunci când au deja un ordin de plecare.

“Stabilirea unui sistem european eficient și comun pentru returnare este un pilon central al pactului privind migrația și azilul. Pentru a funcționa, orice sistem de gestionare a migrației trebuie să aibă o politică de returnare credibilă și eficientă”, se arată în noua reglementare, conform proiectului consultat de această publicație. După ani de negocieri, pactul privind migrația a fost aprobat la începutul anului 2024 pentru a intra în vigoare la mijlocul anului 2026. Este vorba despre un set de legi mult mai restrictive, care stabilesc o repartizare solidară a solicitanților de azil pe cote între statele membre sau, dacă refuză, o contribuție de 20.000 de euro la bugetul comun pentru fiecare refugiat refuzat.

În plus, pactul stabilește modul de procesare a cererilor de refugiu, cum să înregistreze și să identifice migranții și cum să-i trimită în faza următoare și să înceapă sau nu procesul de azil, în funcție de naționalitatea lor și de câte șanse au de a primi această protecție. De asemenea, stabilește condițiile de primire și include chiar și o opțiune de a lăsa refugiatul în incertitudine și de a considera că încă nu a intrat în UE în timp ce cererea sa este procesată.

Dar, pentru mulți, lipsea o piesă cheie: creșterea deportărilor celor care nu au dreptul la azil în UE. “Faptul că patru din cinci persoane cărora li s-a emis o decizie de returnare ajung să rămână în UE demonstrează clar că ceva nu funcționează”, subliniază comisarul Brunner în timpul unei întâlniri cu Джерело новини și cu un număr redus de reprezentanți ai presei. “Este pur și simplu inacceptabil și, de asemenea, nedrept pentru cei care au respectat regulile”, remarcă el.

Noua reglementare, explică comisarul, vine să înlocuiască o directivă de la începutul anilor 2000 care devenise anacronică. “Directiva actuală privind returnarea, care este încă în vigoare, a fost aplicată în moduri foarte diferite în statele membre și a fost, de asemenea, interpretată în mod foarte diferit de instanțele naționale. Și acest lucru creează ambiguitate și incertitudine pentru cetățenii țărilor terțe afectați, dar și pentru autoritățile care trebuie să se ocupe de acest lucru și să gestioneze returnările. Și asta încercăm să rezolvăm cu noul regulament”, spune Brunner.

Norma elimină termenul limită pentru returnările voluntare și introduce, de exemplu, o verificare de securitate la începutul procesului pentru a determina dacă migrantul reprezintă un risc pentru securitatea statului. De asemenea, prelungește termenele de reținere dacă se consideră că există riscul ca migrantul să fugă înainte de a fi deportat. Persoanele deportate nu vor mai putea reveni pe teritoriul european timp de zece ani (înainte erau cinci).

Cifrele privind deportările celor cărora le-a fost refuzată cererea de azil se situează de ani de zile la 20%. În unele cazuri, este imposibil de localizat persoana care trebuie deportată, în altele devine foarte dificil din punct de vedere legal. Există, de asemenea, complicații cu țările de origine, care nu acceptă returnările. Acest capitol, acordurile cu țările de origine, va fi abordat, de asemenea, prin pacte europene și prin acordurile bilaterale pe care le semnează fiecare stat membru.