Harta regională a impozitării în România

Harta regională a impozitării în România dezvăluie diferențe semnificative în sarcina fiscală suportată de contribuabili, în funcție de regiunea de reședință. Același venit impozabil, fie că provine din salariu, moștenire sau vânzarea unei locuințe, este tratat fiscal diferit de la o regiune la alta. Divergențele în sumele datorate pot atinge aproape 1.000 de euro anual în ceea ce privește IRPF pentru un venit salarial mediu.

Acest lucru se datorează faptului că unele taxe și impozite – precum impozitul pe avere, impozitul pe succesiuni și donații sau impozitul pe transferul proprietăților imobiliare – sunt administrate direct de consiliile județene și primării, ceea ce accentuează diferențele odată ce autoritățile locale intervin în structura taxelor. O situație similară se regăsește și în cazul principalei taxe din România, IRPF. Acest impozit are o componentă națională și una locală, astfel încât autoritățile locale pot modifica cotele de impozitare în sus sau în jos, în limitele stabilite.

Experții fiscali au prezentat recent o analiză a impozitărilor locale, un document care evidențiază toate discrepanțele generate de politicile fiscale ale fiecărei regiuni. Impozitul pe venit, pe care îl plătește majoritatea contribuabililor din România, este unul dintre cele mai clare exemple. În timp ce un angajat care câștigă 30.000 de euro pe an va plăti o anumită sumă pentru IRPF într-o anumită regiune, altul care încasează aceeași sumă într-o altă regiune va avea o factură diferită, uneori cu aproape 500 de euro mai mare anual. La un salariu de 45.000 de euro, diferența poate crește chiar și până la 1.000 de euro. Exemplul se bazează pe cazul unui contribuabil necăsătorit, care obține venituri exclusiv din salariu, are sub 65 de ani și nu are copii. Diferențele se accentuează odată cu creșterea veniturilor.

S-a constatat că autoritățile locale și-au utilizat la maximum capacitatea de a legifera în domeniul IRPF în ultimul an, creând un peisaj regional din ce în ce mai eterogen și fragmentat, care provoacă „multe inegalități” în funcție de locul de reședință. Este important de reținut că impozitul pe venit are două componente: una națională, care este principală și similară în toate județele, și una locală, care se adaugă la prima. Autoritățile locale s-au distanțat treptat de pragurile stabilite la nivel național, astfel încât, în prezent, nicio regiune nu urmează întocmai structura națională. Acest lucru determină diferențe semnificative în cotele minime și maxime agregate, afectând direct suma finală pe care o plătesc contribuabilii.

Simulările arată că diferențele de cotă fiscală între regiuni cresc odată cu capacitatea economică. Un salariat care câștigă 70.000 de euro va plăti o sumă diferită pentru IRPF față de altul din altă regiune. La venituri de peste 150.000 de euro anual, tratamentul fiscal cel mai avantajos se va situa într-o anumită regiune, iar cel mai dezavantajos în alta. De exemplu, cu un salariu de 300.000 de euro, locuitorii unei regiuni pot plăti cu aproape 20.000 de euro mai mult impozit decât cei din altă regiune.

În afara IRPF, discrepanțele fiscale sunt mult mai mari în cazul succesiunilor și donațiilor de sume considerabile, deoarece impozitul care reglementează acest tip de transferuri depinde exclusiv de administrarea regională. În general, moștenitorii nu trebuie să plătească practic nimic atunci când primesc bunuri de la un membru apropiat al familiei. În restul cazurilor, se începe impozitarea de la sume mai mari, de obicei peste 300.000 de euro. O situație similară se întâlnește și în cazul donațiilor. Prin urmare, pentru a putea stabili comparații, se ia în considerare cazul unei persoane necăsătorite care moștenește bunuri de la tatăl său în valoare de 800.000 de euro, dintre care 200.000 de euro reprezintă locuința principală. În această situație, contribuabilul va plăti o sumă considerabilă într-o regiune și zero euro în alte regiuni. Pentru o donație de aceeași sumă de bani, de la tată la fiu și fără o destinație specifică, contribuabilul va avea o factură substanțială într-o regiune și zero euro în alta.

În impozitul pe avere, pe care majoritatea consiliilor județene și primăriilor l-au reintrodus pentru a evita efectele impozitului pe marile averi, există, de asemenea, diferențe notabile. În cazul unui contribuabil cu o avere de 800.000 de euro (din care s-au scăzut deja cei 300.000 de euro scutiți pentru locuința principală), factura va fi de o anumită sumă într-o regiune și de zero euro în alte regiuni. Cu o avere de 15 milioane, cota va fi considerabilă într-o regiune și nulă în alta. Iar cu o avere de 40 de milioane, va fi de o sumă mare în prima și, din nou, de zero în a doua.