Organizațiile non-guvernamentale (ONG-uri) au fost timp de decenii actori fundamentali în apărarea drepturilor omului, a sustenabilității și a justiției sociale. Cu toate acestea, în ultimii ani, au observat o slăbire a capacității lor de a atrage și fideliza tinerii. Generația Z (născuți aproximativ între 1999 și 2010), o generație a lumii globalizate și digitalizate, este caracterizată de un angajament ridicat față de cauzele sociale, dar și de noi așteptări.

Problema nu este lipsa de interes pentru activism. Tinerii de astăzi sunt mai conștienți ca niciodată de problemele sociale. Ceea ce s-a schimbat este modul lor de a se implica în schimbare. Spre deosebire de generațiile anterioare, care găseau în ONG-uri o modalitate de a-și canaliza angajamentul, Generația Z preferă metode mai descentralizate, imediate și autogestionate. Preferă să semneze petiții digitale, să impulsioneze campanii în rețelele sociale și să participe la proteste globale cu impact imediat, în loc să se conecteze la structuri cu orizonturi pe termen lung, pe care le percep ca fiind lente, birocratice și, în unele cazuri, puțin transparente.

Unul dintre factori este percepția că multe dintre acestea funcționează cu o povară administrativă excesivă, ceea ce diluează impactul real al proiectelor lor. Generația Z, obișnuită cu transparența digitală, nu se mulțumește cu donații abstracte sau rapoarte anuale greu accesibile. Vor să știe exact cum sunt folosiți banii lor, ce impact concret generează și ce schimbări tangibile produce implicarea lor.

La aceasta se adaugă o nouă modalitate de a înțelege justiția socială și militanța. Nu este suficient ca un ONG să aibă un discurs în favoarea diversității, a egalității de gen sau a sustenabilității, Generația Z se așteaptă ca aceste valori să se reflecte intern în structura organizatorică, în politicile salariale și în propria cultură de lucru. Ipocrizia corporativă este detectată rapid în rețelele sociale și poate fi devastatoare pentru reputația oricărei entități, inclusiv a ONG-urilor.

Pentru a recăpăta încrederea Generației Z, ONG-urile trebuie să se chestioneze și, în unele cazuri, să se reinventeze. Transparența radicală poate fi un prim pas, utilizând platforme digitale pentru a arăta în mod vizual și atractiv destinația fiecărui euro donat și rezultatele proiectelor lor. Mai mult decât rapoarte mari, această generație este mai atrasă de mărturii reale (de preferință de la colegi), videoclipuri interactive și grafice intuitive care le permit să înțeleagă impactul rapid și direct.

Pe lângă transparență, modelul de participare trebuie să evolueze. Tinerii nu vor să se limiteze la a dona bani sau a primi buletine informative cu actualizări, ci caută experiențe care să le permită să se implice activ. ONG-urile se confruntă cu provocarea de a dezvolta noi forme de voluntariat mai flexibile, locale și digitale, care să se adapteze stilurilor de viață actuale. Proiecte în care participanții se pot implica chiar și de la distanță, de pe dispozitivele lor, ar face diferența.

Comunicarea joacă, de asemenea, un rol cheie în această transformare. Limbajul instituțional și tehnic, deși necesar în anumite domenii, nu mai conectează cu tinerii și cu modalitățile lor de consum de informații. În schimb, se poate adopta un ton centrat pe autenticitate, mai apropiat și mai uman. Nu este vorba doar de a fi prezent în TikTok, X, Instagram sau YouTube, ci de a ști cum să folosești aceste spații pentru a spune povești care să inspire și să mobilizeze. Conținutul trebuie să fie vizual, ușor de distribuit și, mai presus de toate, coerent cu valorile pe care organizația pretinde că le apără.

Un alt element fundamental este construirea de alianțe cu figuri de referință pentru Generația Z. Influencerii nu mai sunt doar creatori de conținut, mulți dintre ei au devenit lideri de opinie. Colaborarea cu activiști digitali poate fi o strategie eficientă pentru amplificarea mesajului ONG-urilor și pentru a ajunge la audiențe care, altfel, ar fi greu de atins.

Dar nu este vorba doar de comunicare și participare. Dacă ONG-urile doresc să atragă tineri, acestea trebuie să ofere și oportunități reale de dezvoltare profesională. Generația Z are un mare interes pentru sectorul social, dar vede sectorul al treilea ca un spațiu cu salarii mici și puține perspective de creștere. Pentru a schimba această percepție, este esențial să se creeze programe de practică remunerate, burse, mentorat și traiectorii clare în cadrul organizațiilor.

ONG-urile se află într-un punct de cotitură. Dacă nu reușesc să-și adapteze structura, comunicarea și modelul de participare la noile generații, riscă să devină depășite. Z vor să schimbe lumea, dar în felul lor, cu imediat, transparență, coerență și protagonism. Apelul la solidaritate ca o datorie morală nu mai este suficient, activismul de astăzi este văzut ca o experiență de creștere personală, cu efecte imediate și compatibilă cu viața modernă. Pentru că, în noua paradigmă a Gen Z, timpul nu este bani, timpul este bani.

Diego Battistessa este profesor și cercetător în domeniul cooperării internaționale și al drepturilor omului la Universitatea Carlos III din Madrid.