În statul mexican Sinaloa, o combinație de frică, tăcere și necesitatea de a merge mai departe definesc viața de zi cu zi, după ce luna iunie s-a încheiat cu peste 200 de omucideri și 80 de dispariții. Războiul dintre „Mayitos” și „Chapitos” a exacerbat violența, forțând locuitorii să se adapteze.

Juan Ignacio se trezește în fiecare dimineață cu o grijă constantă pentru siguranța sa. El verifică știrile în grupurile WhatsApp, unde schimbă informații despre situația din oraș, dar adesea acestea nu sunt decât propagandă de la grupări criminale. El decide dacă să iasă sau nu din casă, dacă să-și trimită copiii la rude și cum să trăiască într-o realitate în care cadavrele victimelor sunt parte din viața de zi cu zi.

Fratele său a fost amenințat recent cu o extorcare, sporind sentimentul de frică. Autoritățile din Sinaloa încearcă să minimalizeze amploarea violenței, agravând sentimentul de disperare. Locuitorii sunt forțați să se adapteze, schimbându-și obiceiurile pentru a se proteja pe ei înșiși și pe cei dragi.

În condițiile unei recesiuni economice cauzate de creșterea violenței, mulți oameni își pierd locul de muncă. Juan Ignacio este unul dintre ei. El este forțat să caute noi modalități de a câștiga un venit, înțelegând în același timp că viața în Sinaloa nu va mai fi niciodată la fel. Oamenii trăiesc într-o frică constantă, încercând să mențină o aparență de viață normală în condițiile în care violența a devenit ceva obișnuit.

În timp ce autoritățile tac cu privire la situația reală, populația continuă să trăiască în frică, încercând să găsească cel puțin o oarecare stabilitate. Locuitorii statului Sinaloa sunt forțați să se adapteze la „normalitatea blestemată”, unde violența și frica au devenit o parte a vieții de zi cu zi.